O cruce

1 min lectură·11 septembrie 2006

Mediu

O cruce e mângâiată de vânt

Și adierea vântului o atinge

Ca și suflul morții.

Fiecare literă înscrisă cu sânge

E neagră și plânge.

Crucea e născută din marmură,

Cioplită din eterna suferință

Și fiecare litera murmură

Numele celui ce s-a dus în neființă.

Pe creangă o frunză tremură -

Celelalte nemișcate sunt.

Doar o singură suflare de vânt

Și se îndreaptă spre pământ.

Dar nu pe pământ frunza ajunge

Ci pe crucea care plânge -

Plâng literele cu lacrimi de sânge.

Pe cruce, numele înnegrit de vreme și durere

E luminat de soarele ce se îndreaptă spre apus -

Soare efermer ce în noapte și el piere.

E o liniște apasătoare; tăcerea-i de mormânt.

Și... Nu mai e nimic de spus.

Dureros de inutil ar fi orice cuvînt.

Inutil și rece.

012.293

Alice Diana Boboc. “O cruce.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alice-diana-boboc/poezie/203097/o-cruce

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

diacritice