Poezie
Istoria cerului
1 min lectură·
Mediu
am luat lumânarea și am aprins istoria cerului
și am devenit un obiect vechi -
odată cu nașterea mea m-am transformat în așa ceva
m-am desprins de corp în nenumărate forme
și am invocat statui de lut
oricine trebuie să aibă forme unice
cu numele acelorași zei numiți oameni -
cei de jos, în mărime naturală,
cei de sus, în vieți anterioare.
în interiorul piramidei noastre personificăm lumina și rămânem intacți
cu senzație lentă ne apropiem de pietre adânci, ramificate printre generații
și comparăm simboluri,
netezind culori prin intensitatea umbrelor
care sunt aceleași pentru toți.
peste tulpini și pene lăsăm să se așeze praful
la prima atingere a cerului de piatră -
ne mutăm pentru el și ne așternem pe maluri
intrăm în ascensiune descrescând
asupra imensității stropului de ploaie
așteptăm când totul va fi să fi fost terminat -
renunțăm la forma pământului
și repetăm trecutul -
nimeni nu este ceva întâmplător
în fața oracolului cu râs sardonic pe trepte
002941
0