Alexandru Vizitiu

(Poveste cu tâlc-șontâc. Nu e o aluzie la „Zărone și vezeteul”, e o poveste tâlcuită de un nepot de-al lui moș Nechifor Coțcariul, cu nește treburi de cătat printre giudecăți și printre-bulane, după

Cîntec de fiu de partizan Se dedică tatălui meu Grigore și fiului meu Alexandru Marius A plecat tata la stână Și eu stau cu cartea-n mână Ca un prost fără lumină… Nu mai am nici luci la

Niculina - Bună ziua, țață Silvică! - Bună, Niculină, ce mai faci? - Binișor, ca toată lumea. Bădia, e acasă? - Da, e acasă, vezi că desfacă niște popușoi în bucătărie. Cu pași grăbiți,

Prelectorală Astă noapte m-am visat, Încîntat, Că-s baron cu mult surplus (Prost prin somn, IQ de urs)... Ce-i politichia,nene, Căutîndu-mă-n izmene M-am trezit c-un ou în plus M-am

Populară Þi-amintești, dragă Marie, Se cocea poama la vie Și-ți creștea un puf sub ie Așa, ca de păpădie Că era toamna tîrzie... Toamna cînd se coace via Și rochița pe Maria Ce se coace

Popas în Arcadia Azi e sărbătoare, Stau pe prispă Sub un cuib de lăstun Și mestec sîmburi de cuvinte vechi În jurul casei aleargă nebună Răvășind amintirile Inima mea Îmbrăcată pentru

Vînătoarea carpodoră Frații mei de arme vechi, cu aura pe urechi și cu peana-n privegheri azi e azi, ieri a fost ieri, dar voi spune o poveste care-a fost, va fi și este. Deci, frații mei de arme

Dialog țărănesc - Bună ziua, moșule! - Bună, mă băiete! Ai reușit să mai vii pe acasă? - Am mai reușit, moșule, ce să fac!? - Încearcă, mă băiete, și vino mai des, că eu nu mai am cu cine

Lupul la borhot Moșu Nică Pavel trece abătut prin sat. Ori e chiar abătut, ori se preface. Cine știe ce goangă, ce drăcărie îi mai trece prin cap. E mare meșter la păcăleli, îți pune cîte-o

Palarie pe urechi, Faci pariu pe-a ei bentitza, Ca scapi de rahatu-tzi vechi De-nghiti \"fresh cacat de matza\"!?

Pretext Lui Lucian, întru Stelaru, de la noi, Apis cetire Aceste rînduri pe care le-am însemnat cu copita Și le-am rostit cu cornul sting (Cel drept mi-a rămas mut Dintr-un turnir cu

Marș soldățesc Ne îndoim sub cer genunchiul În noaptea asta de pămînt, Prin ceața dealurilor mate Ce parcă monștri bîjbîind Ne fugăresc în noi și-n nimeni Prin trupul tînăr peste care Cad

Dau cu var Prin anii \'58 bîntuia prin locurile noastre o molimă ciudată, care fugărea oamenii prin pod, prin beci, prin gîrle, speria orătăniile prin ogrăzi, stîrnea nori de praf pe drum, făcea

Ochiul de sticlă Orice s-ar spune, mătușa Ștefana rămîne proverbială pentru imparțialitatea ei. Cu picioarele crăcănate, cam la un metru între genunchii noduroși, cu un băț lucios de alun în mînă,

Caii Caii, caii, ce frumoși Aburind pe șes de noapte Și purtați către fîntîni De-un nebun cu luna-n spate… Să-mi văd umbra-ntroienită Printre urme de copită, Peste mustul ierbilor (Niște

Poarta Moșul Vasile Radion intră supărat și transpirat pe poarta moșului Gheorghe. Ei, care moș Gheorghe. O să pricepeți voi mai târziu... Că, adicătelea, de ce era supărat și necăjit?! Ei, așa a

Fujisan Și m-am trezit dintr-odată pe o tabla de șah Cu o damă în negru ce mă ruga Să-i povestesc ceva despre muntele Fuji În schimbul unei guri de foc După ce voi sfîrși îmbrățișările…. Nu,

Cimentul Zarvă, da ce zarvă, nu-ți vine să crezi. Cum?! Exact așa cum spun. Zarvă mare. Că omului nu-i ajunge niciodată. Adică și pînă la urma-urmei care-i mai vinovat? Oamenii aceia străini, cu

Ceva despre berze Cel mai frumos obicei de pe fața pămîntului rămîne obiceiul omului de a face copii. În treacăt fie spus, dacă obiceiul n-ar fi existat, n-aș fi putut trage această concluzie

Povești din cotunime Tabloul (1982) Tîrziu cînd se frînge mâna pe bucium Prin satul meu fuge singur un cal, Așteapta-mă mamă, am să mă-ntorc Dar barca-mi îngheață cu botul

Revedere Cum ploile pleacă prin frunze Și se întorc la rădăcini Așa mă voi întoarce, mamă, La vreme de seară Pe drumuri lungi de țară Rezemat în toiag și hîrșit prin rosturile lumii Spre casa

Haiku (Hai cu mine pîn la tine) Merg prin noapte pîn la brîu Urmărit de doi sticleți, Că-mi bău umbra rachiu Și se-aburcă pe pereți Dar eu treaz fiind ca tine Tragu-mi umbra după

Filozofie diferențială Lemniscata, lemniscata cea mai dulce dintre curbe, Dacă-i calculez curbura, trei profesori or să turbe. Trei profesori? Trei lulele! Iasca mea, tutunul prost, Nod în gît

Memento Ciudat, în seara aceasta, femeie, Vom sta împreună la masă, Vom încuia tăcerile-n clipe Și nu le vom da voie să iasă Și tu-mi vei turna un pahar, Deși mi separe c-am mai citit