Texte în proză

(Poveste cu tâlc-șontâc. Nu e o aluzie la „Zărone și vezeteul”, e o poveste tâlcuită de un nepot de-al lui moș Nechifor Coțcariul, cu nește treburi de cătat printre giudecăți și printre-bulane, după

AVAlexandru Vizitiu

0

0

Niculina - Bună ziua, țață Silvică! - Bună, Niculină, ce mai faci? - Binișor, ca toată lumea. Bădia, e acasă? - Da, e acasă, vezi că desfacă niște popușoi în bucătărie. Cu pași grăbiți,

AVAlexandru Vizitiu

0

0

Vînătoarea carpodoră Frații mei de arme vechi, cu aura pe urechi și cu peana-n privegheri azi e azi, ieri a fost ieri, dar voi spune o poveste care-a fost, va fi și este. Deci, frații mei de arme

AVAlexandru Vizitiu

0

0

Dialog țărănesc - Bună ziua, moșule! - Bună, mă băiete! Ai reușit să mai vii pe acasă? - Am mai reușit, moșule, ce să fac!? - Încearcă, mă băiete, și vino mai des, că eu nu mai am cu cine

AVAlexandru Vizitiu

0

2

Lupul la borhot Moșu Nică Pavel trece abătut prin sat. Ori e chiar abătut, ori se preface. Cine știe ce goangă, ce drăcărie îi mai trece prin cap. E mare meșter la păcăleli, îți pune cîte-o

AVAlexandru Vizitiu

0

1

Dau cu var Prin anii \'58 bîntuia prin locurile noastre o molimă ciudată, care fugărea oamenii prin pod, prin beci, prin gîrle, speria orătăniile prin ogrăzi, stîrnea nori de praf pe drum, făcea

AVAlexandru Vizitiu

0

1

Ochiul de sticlă Orice s-ar spune, mătușa Ștefana rămîne proverbială pentru imparțialitatea ei. Cu picioarele crăcănate, cam la un metru între genunchii noduroși, cu un băț lucios de alun în mînă,

AVAlexandru Vizitiu

0

1

Poarta Moșul Vasile Radion intră supărat și transpirat pe poarta moșului Gheorghe. Ei, care moș Gheorghe. O să pricepeți voi mai târziu... Că, adicătelea, de ce era supărat și necăjit?! Ei, așa a

AVAlexandru Vizitiu

0

4

Cimentul Zarvă, da ce zarvă, nu-ți vine să crezi. Cum?! Exact așa cum spun. Zarvă mare. Că omului nu-i ajunge niciodată. Adică și pînă la urma-urmei care-i mai vinovat? Oamenii aceia străini, cu

AVAlexandru Vizitiu

0

1

Ceva despre berze Cel mai frumos obicei de pe fața pămîntului rămîne obiceiul omului de a face copii. În treacăt fie spus, dacă obiceiul n-ar fi existat, n-aș fi putut trage această concluzie

AVAlexandru Vizitiu

0

1

Povești din cotunime Tabloul (1982) Tîrziu cînd se frînge mâna pe bucium Prin satul meu fuge singur un cal, Așteapta-mă mamă, am să mă-ntorc Dar barca-mi îngheață cu botul

AVAlexandru Vizitiu

0

1

Făcut de rîs Vine hramul! Aerul miroase a var, a tempera, a mirodenii, a balegă de cal. Femeile aleargă prin sat după tipare, smoală pentru brîie, după drojdie și esențuri. Se

AVAlexandru Vizitiu

0

3