Poezie
Iarba ca pretext
1 min lectură·
Mediu
Eu în vârf de bloc, tu în vârf de brad;
așteptam să se spargă geamuri,
poate voiai capace de bombă
pentru joaca cea de dintâi,
o Cină cea de taină zgârgită,
interpretată cu
patimă de ielele răspopite
cu care
măsori munții când pe
cer dracul își
arată stelele.
Te așteptam să
strivim buruieni,
eram în curtea unde
sclavul tocmai își toca
mușchii și grumazul,
însă tu nu
trebuia să știi de nimic,
era nevoie doar să calci
peste păpădii și moțan,
căci spinii mi-i dăduse
Doamne-Doamne mie
în concesiune,
să fac analize phihologice și
volume de haiku pe spatele
lor nerecunoscător.
Pregătisem eu drumul,
nu era nici aici grijă,
totul era cu geometria pe
catedră, nu
greșise Eratostene niciun
calcul,
era calea mediocră luată
din bazaconiile
lui Horațiu,
așa și așa,
între
libertatea mea dogiă,
spitalizată și mâinile tale
cu care nu știu nici
acum
ce vrei să faci.
001.710
0