Noroiul se preface nonșalant
în muzică, iar
noi verificăm permanent dacă
avioanele au întâlnit în calea lor
blocuri ori poduri.
Așteptăm ploaia aia supremă
care va transforma tot sau aproape
tot
Nici nu știm cum ne cheamă,
darămite locul în care ne aflăm sau
ziua în care ne-am cunoscut.
Vedem doar că stăm față în față
la o masă oarecare, sorbind fiecare
dintr-un cocktail banal, auzind
Continentele se mișcă și
se luptă doar fiindcă așa le
vedem noi,
dornici mereu să alergăm și
să ne batem,
adesea fără să bănuim nici
măcar un schelet în mersul
plictiselii mondiale.
Mergem permanent
