Poezie

Pătratul firav

1 min lectură·8 octombrie 2026

Mediu

Suntem la îndemâna lucrurilor pe

care le studiem, chiar și a nanosecundelor

cu care ne jucăm alandala pe hârtie ieftină.

Focul, pământul și dronele au devenit prea

banale,

bune doar de aruncat în zidurile apărute nu

știu cum și când din neuronii obosiți

ai tuturor.

Să ne prefacem ingenioși, să ne transformăm

epidemiile strămoșești în creativitate din aia

simplă, care nu se uită,

lipsită, totuși, de aroma lucrurilor pe care le-am

uitat în calendar.

Să desenăm cu creta ori cu bățul scos din noroi

pătrate în jurul nostru,

fiecare cât consideră că valoarează eternitatea lui.

Nu le vom măsura, istoria se simte jignită de calcule și

grănițuiri, lăsate cadou luptelor de tancuri.

Vom dansa și ne vom înjura strict din acele pătrate,

frământând din nou același trecut, aceeași pace

statornică în care ne asaltăm ficații și incendiem

cuștile de câine,

care doar decorează aceleași cărți și ne ține treji

între un cutremur visceral de peste 7 și un

uragan timid ce doar se preface mișunând

printre noi.

... Cine știe, poate ar trebui să transferăm totul

în materia cenușie, inclusiv limitele pătratului,

pe care nici nu ne-am obosit să le cunoaștem,

darămite să le iubim.

0026

Alexandru-Valentin Petrea. “Pătratul firav.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alexandru-valentin-petrea-1/poezie/14205891/patratul-firav

Comentarii (0)

Autentifică-te pentru a lăsa un comentariu.