Poezii

Noroiul se preface nonșalant în muzică, iar noi verificăm permanent dacă avioanele au întâlnit în calea lor blocuri ori poduri. Așteptăm ploaia aia supremă care va transforma tot sau aproape tot

Nici nu știm cum ne cheamă, darămite locul în care ne aflăm sau ziua în care ne-am cunoscut. Vedem doar că stăm față în față la o masă oarecare, sorbind fiecare dintr-un cocktail banal, auzind

Continentele se mișcă și se luptă doar fiindcă așa le vedem noi, dornici mereu să alergăm și să ne batem, adesea fără să bănuim nici măcar un schelet în mersul plictiselii mondiale. Mergem permanent