Unde este Olanda

De-abia mă întorsesem de la Barcelona. Reședință la Sitges-Mediterana, pereți de sticlă... windsurf-uri, străduțe... Apoi La Rambla, Montjuic, casele lui Gaudi, La Sagrada Familia... o tavernă adevărată... Tot tacîmul... N-am iertat decît cîteva ore după întoarcere si m-am dus la pescuit la Domnești. E acolo un loc, îi zic eu „Între Ape”, unde se unește Șieul cu apa Budacului - o baltă mare în care apele se adună în vîrtejuri și scapă pe prunduri, înconjurată cu nisipuri și nămoluri. Te descalți și simți cum îți intră nămolul printre degetele de la picioare, urca pe pulpe, te răcorește, te îmbracă și-apoi tot stai... tot staaaai... să vină un clean să-ți tragă la undiță. Seara am ieșit la un vin La Cornel. Apoi am băut o bere la Vama Veche și într-un tîrziu am trecut și pe la terasa de la Codrișor. Nu mai aveam chef de nimic: eram plin de Europa, de soarele Domneștiului, de farmecul pescuitului, de vin, de glume cu prietenii... De la o masă dintre cele făcute la sugestia chlnerului - „lăsați domnu’ că se aranjează! lipim cîteva și încăpeți toți!” - așadar de la o masă lungă cît trei s-a ridicat un domn cărunt, dar foarte „good loking”, și m-a salutat respectuos. Lucram în administrație și astfel de oameni, cum era cel despre care vă vorbesc „de la cultură” mă salutau cu nesaț, cu o nesfîrșită și caldă politețe. Am văzut că pe masă era vin mult și bun și m-am așezat făcînd un semn complice prietenilor mei care și-au găsit o masă undeva mai încolo. Am fost prezentat într-o engleză stîlcită, combinată cu româna și am aflat că mă aflu în fața unui grup de olandezi care aveau relații culturale, mai precis folclorice, cu România. Au fost ai noștri acolo, lor le-au plăcut dansurile, și-au făcut un ansamblu și acum au venit în România să-și continue lecțiile, să învețe pînă la perfecțiune dansurile de pe Someș și Șieu. Interesant! mi-am spus. Din Olanda... tocmai din Olanda... Și am prins glas: - Dînșii sunt din Olanda? - Da, da... yes... from Holland... - N-am auzit de țara asta... - What? - Where it’s Holland? l-am întrebat pe cel care stătea cel mai aproape de mine. Acela mi-a dat atenție. Ceilalți erau prinși în discuțiile anterioare venirii mele. Mi-a dat atenție dar s-a nedumerit brusc. A crezut că nu înțelege întrebarea și a mai zis o dată: - What? Eram destul de obosit, n-aveam chef să vorbesc prea mult englezește dar am mai spus o dată: - Where it’s Holland? De fapt, era o masă omogenizată de vin și de preocupări comune, plină de translatori din toate limbile în toate limbile atfel că era cam tot una dacă vorbeai englezește, românește, nemțește... Instructorul cultural român, care stătea chiar în dreapta mea s-a grăbit să-mi traducă răspunsul foarte jenat. - A zis că în Nordul Europei, în peninsula Scandinavă... În Nord... ! a precizat el și s-a uitat cu ochi mari la mine, neînțelegînd ce m-a apucat. Eram hotărît, eram ca o stîncă, eram ca strămoșii. Am gustat din vin și am revenit: - In ours Europe... ? În Nordul continentului nostru?! Olanda?! N-am auzit... ! Y don’t know? Where?! Y don’t hear about... - Lîngă Suedia, mai sus de Þările de Jos, In the North of Germany... Up... Up... Făcea și gesturi omul, îmi spunea și-n engleză și-n română, iar instructorul nu mai prididea să-mi spună „Sunt din Olanda! Înțelegeți?! Din O-lan-da!” Pentru el era suficient. Pentru mine nu era de loc: - N-am auzit pînă acum de Olanda. Ce țară-i asta? Aveau un vin excelent pe masă. Un Murfatlar Sauvignon... Și era plin de sticle. Mi-am mai umplut un pahar. Cel cu care am stat de vorbă, olandezul de peste masă, s-a întors către femeia de lîngă el și a întrerupt-o din altă discuție. I-a comunicat ce întreb și ea m-a privit scurt, mirată. Apoi mi s-a adresat: - Doamna spune că este din țara lalelelor, imposibil să nu fi auzit de ea. Au cele mai frumose lalele din Europa. Exportă în toată lumea..., mi-a tradus instructorul cultural, prietenul român al olandezilor îndrăgostiți de dansurile populare. - Nu mă pricep la flori... Nu știu... N-am auzit...Cum adică lalele...? Cea cu care stătuse de vorbă pînă atunci doamna olandeză s-a prins în scurt timp despre ce-i vorba. Ea a decis să mă ia altfel. - Johann Cruyff, fotbal. Do you know? Portocala mecanică! Am fost campioni mondiali la fotbal... Netulburat ca Sfinxul, ca Babele din Munți, ca strămoșii, mi-am sorbit murfatlarul și i-am spus că n-am auzit de echipa lor de fotbal îmbrăcată în orange. Bărbatul de lîngă ea și cel de peste masă mi-au dat detalii suplimentare. Rînd pe rînd toți cei de la masă au devenit interesați de mine și de neștiința mea neclintită. Într-o jumătate de ceas, nimic nu era mai important de discutat; am devenit centrul atenției și toți mi se adresau. Instructorul cultural se străduia și el: - Domnul a spus că trebuie să fi auzit din istorie, că ei au avut imperiu maritim..., au ajuns pînă în Japonia... - Doamna a zis că au vaci foarte frumoase. Haideți, nu se poate să nu fi auzit de vacile olandeze... - Zice că e imposibil să nu fi auzit de lalelele lor, de brîzeturi... - El spune că iubește folclorul românesc, dansurile, că au capitala mare.... Că trebuie să știți, sunt lîngă Danemarca... Suedia... - Doamna a zis că-s membri în Comunitatea statelor europene... Era minunat vinul. M-am întins după încă o sticlă în vreme ce olandezii s-au apucat să cînte apăsat ceva de pe la ei ca să mă convingă că au și cîntece frumoase pe care le știu toți. Era ceva ca un imn, poate îmi cîntau chiar Imnul Olandei. Habar n-am care-i Imnul Olandei... Au cîntat ei ce-au cîntat și s-au apucat iar de mine: că au lalele, că au echipă de fotbal orange, că au avut scriitori, dramaturgi, că au umblat mult pe mare, că au capitală, ca brînza lor este vestită, că au mori de vînt, pictori celebri... Toate acestea repetate de multe ori și apoi multe altele... Într-un tîrziu m-a apucat mila de mine și m-am ridicat. Le-am spus că-mi pare rău dar că habar n-am ce-i cu Olanda asta a lor și m-am dus la masa prietenilor mei. Am mai povestit ceva cu ei și am ieșit prin cealaltă parte a grădinii de vară lăsînd în urmă un numeros grup de olandezi care cîntau în noaptea de mătase, cuprinși de un vast și adînc sentiment patriotic.