Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Când nu voi mai fi

In memoriam Costin Alexandrescu

1 min lectură·
Mediu
când nu voi mai fi,
într-un moment oarecare al lumii,
nu se va micșora timpul,
nu vor fi stele căzătoare, nu se vor uita-napoi
nori și păsări,
ci doar aceste dragi icoane.
trenurile vor veni la timp ori vor întârzia
(nu pentru mine, nu din cauza mea),
satul își va aprinde luminile seara,
își va trezi chiriașii în zori,
frunze vor cădea ori crește,
unul pe altul, ca de obicei, anotimpurile
se vor căuta.
când nu voi mai fi, voi ști cu-adevărat
că n-am fost nicicând singur,
bunii, străbunii vor fi și mai buni,
și, împlinind cuvinte sfinte,
pe vlăstarul nou, cu dragoste,
îl vor adăuga.
când nu voi mai fi,
ca la sărbătorile creștine,
moartea se va duce,
iar copilăria
nu se va sfârși.
026
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
125
Citire
1 min
Versuri
24
Actualizat

Cum sa citezi

Alexandru Mărchidan. “Când nu voi mai fi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alexandru-marchidan/poezie/14196226/cand-nu-voi-mai-fi

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@razvan-rachieriuRR
razvan rachieriu
Poemul se coagulează în jurul efemerității omului având corpusculi de nefiind, este despre finitudinea şi alterabilitatea sa, şi toate “micşorează” intervalul temporal colonizat de viul ce se confruntă imuabil cu neviul, neființa, neînsuflețitul şi nemişcarea.
0
@alexandru-marchidanAM
Dincolo de efemeritate și alterabilitate, privirea se îndreaptă spre acel dincolo, unde "copilăria nu se va sfârși" (nu e singurul indiciu care arată breșa din aici și acum).
Mulțumiri și tot binele!
0