Odisee

1 min lectură·28 iunie 2024

Mediu

mai du-te, timp, în țări străine,

aici, de când ne știm, prea iute vine

sora-ți maiestuoasă, pietroasă, temută,

înaripată în toate întrebările din lume.

mai du-te, timp, și tu, în loc de odihnă,

acolo unde durerea în cui se anină

și poate-ți iei cumva pe sora uitare

și pe sora vină.

aș pleca, acum aș pleca dintre voi,

însă nu eu sunt dușmanul,

eu sunt doar barca ce vă duce,

mai pe ocol,

Înapoi.

022.370

Alexandru Mărchidan. “Odisee.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alexandru-marchidan/poezie/14180998/odisee

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

drăgălaş aş spune,
cu imagini mângâietoare,
îmi place ideaticul...

Ultima strofă se ermetizează bine în rimă...

Felicitări!

este probabil o etichetă pentru ludicul de sorginte folclorică din text :)
Desigur, ultima strofă este esența.
Mulțumesc mult pentru lectură!