Poezie
Odisee
1 min lectură·
Mediu
mai du-te, timp, în țări străine,
aici, de când ne știm, prea iute vine
sora-ți maiestuoasă, pietroasă, temută,
înaripată în toate întrebările din lume.
mai du-te, timp, și tu, în loc de odihnă,
acolo unde durerea în cui se anină
și poate-ți iei cumva pe sora uitare
și pe sora vină.
aș pleca, acum aș pleca dintre voi,
însă nu eu sunt dușmanul,
eu sunt doar barca ce vă duce,
mai pe ocol,
Înapoi.
022.343
0
cu imagini mângâietoare,
îmi place ideaticul...
Ultima strofă se ermetizează bine în rimă...
Felicitări!