Nu dați cu pietre în munte

că tot este 1 Iunie, vă trimit și eu - pe lângă mulțumiri - pentru steluță :)

Ca o duminică

copilărie ca o duminică
cu trup de flori și voce de mamă
iată-te strânsă cu brațele tale de ploaie
după gâtul meu, așa cum își poartă trandafirii
sufletul de parfum
cum își duce o câmpie poveștile
cum își ține focul lumina.
copilărie răsad de rai altoit pe inimă
nici n-aș putea să întreb unde ești
când ochii nu văd nimic întreg
fără tine nor prins în joacă cu un capăt de ață
sărbătoare cu gust de nucă și scorțișoară.
mă va întreba mereu cineva
unde sunt serile ce nu întunecă
unde este iarna ce nu îngheață
iarăși și iarăși le voi spune
că ești doar tu
cu toate chipurile tale
de îngeri cu pistrui
și strungăreață.

Drag Alexandru,

Din cauza modului în care înlăuntrul meu rezonează cu creațiile altor confrați, văd și caut în mod natural aspecte ale acestor creații pe care să pot să le privesc din perspectiva unică ale acestora.
Mi-aș permite de aceea, pentru că nu pot să-ți dau o stea pentru superbul poem postat în răspunsul domniei tale la aprecierea domnului Emilian, să te rog, poate chiar sfătuiesc, să postezi acest poem în mod public între creațiile domniei tale, pentru a i se putea conferi în mod ”oficial” aprecieri.

Cu respect

rcm

domnule Romulus, rugămintea/sfatul dumneavoastră de a posta poemul „Ca o duminică” pe site. Aș fi făcut acest lucru chiar ieri dacă el nu ar fi fost deja publicat în cea de-a treia pagină a textelor mele pe acest site. Am uitat să menționez asta în răspunsul către domnul Emilian.
Mă bucur mult că v-a plăcut și vă mulțumesc pentru cuvintele frumoase!
Doamne-ajută!

Poemul „Ca o duminică” a fost inclus în volumul de autor „Exil în inimă”, publicat în 2012.

Chiar apreciez cu sinceritate bonusul tău în versuri. :)
Sunt onorat și o spun cu stimă deosebită!