Poezii

Stând lungit în cușcă Câinele nu mușcă, Doar își râde de balauri Cu pieile lor de aur. Câinele nu mușcă. Și-i un câine blând... Ce blând! Cu stăpânul surd... Ce surd! Da\' unde nu-l vede

Ridică schele pe zidurile Vechii sale biserici ortodoxe Cu lumânările ei veșnic aprinse Pentru vii și pentru morți. Zâmbește cu o durere ascunsă Adânc în ventriculul stâng. Strânge mâini, spune

Stând întinși Pe țiglele tari ale acoperișului Priveam printre nori, Printre stele... Ai scos ultima țigară Și ai strâns pachetul în pumn. Cuvintele de plumb Se ridicau și se pierdeau în

am dat la manivelă cerul jos de pe coroanele copacilor și-am strâns reflectoarele. îmi amorțiseră picioarele cotrobăind după ouăle gândacilor pe parchetul mieros. Pământul fără limite părea

Mi-am înnodat mâinile în rugăciune Și mi-am închis ochii Și-am început să mă sufoc Învelit în noaptea sufletului meu. Auzeam Cum se macină încet și se sfarmă Stâncile. * * * Astazi am

Îmi prinzi fața între mâini Și mi-o mototolești Ca pe-un poem prost Îmi strângi între degete Neputința și uimirea Și cu ochi prostuți Mă pierd în tine Buricele degetelor pe buze Pe smalțul

O să mă găsești într-un colț al scenei Împăturind porumbei și guguștiuci Din hârtie igienică, Stoluri, Fiindcă nicicând nu am jucat măreț În roluri. N-o să mă-mbrac în frac, În fum și

Acestea-s pentru tine, draga mea, plutind în seri, lăsându-se alene pe alei, Rupând din visul meu să-ți dau în dar fărâme de cristal, poate le vrei... Sunt nopțile ușor oranj, smulgând tăcerea din

Nu e doar un fior, E un fiord. De unde atâta gheață, ochi albaștri?

Mi-a dat jos capacul craniului Și cu o cârpă muiată-n detergent A început să-mi spele creierul Murdar de Kafka Și de pornografie Amatoricească Își suflecase fusta lungă Ca să nu se păteze

O să privesc lung după tine Prin stații tăcute de metrou Și o să-mi simți privirea libidinoasă în ceafă Topindu-se și preligându-se Pe gât în jos Până o să-ți întorci brusc capul spre

Să scrii desre mașina de spălat De acasă Să scrii despre sălcii și salcâmi Să scrii despre tine și despre Mama Până când pornesc la drum. E iarbă verde pe alte tărâmuri E soare, e floare, e

Caut suma răspunsurilor mele Pe fundul unei halbe cu bere Pe care n-o s-o beau; Mă arde stomacul De parcă stoluri de fluturi Și-ar fi dat foc în semn de protest În fața abuzurilor unei

Într-o zi m-am trezit În locul ăsta fără nici un fel de lucruri Și am început să țip fără sunet Până mi-am terminat tot aerul din plămâni Și am murit. Mi-am dat seama Că de unele lucruri tot

Îmi prinzi fața între mâini Și mi-o mototolești Ca pe-un poem prost Îmi strângi între degete Neputința și uimirea Și cu ochi prostuți Mă pierd în tine Buricele degetelor pe buze Pe smalțul

Insomniac claustrofob Încerc să te sufoc strângând din dinți Ca pe-o durere de măsele Care-și întinde rădăcinile, pulsând în carne, Strângând din mine însumi tot veninul Micii sale

Ne tăiem de la mijloc cu fierăstraie Dar nu ne-am întrebat niciodată de ce Iarna copacii par înfloriți Iar primăvara, aceiași copaci, par ninși Tu ai părul gustos, știi? Tu, tu ai părul