Alexandru Despina

florin, ioan, vladimir, elena, radu, anca, silvia, va multumesc pentru comentariile voastre. cu multi ani in urma,cineva m-a intrebat daca ceea ce sciu eu e poezie,desi citeam intr-un cenaclu literar. am primit intrebarea ca pe o lovitura cumplita. da\' n-am murit. mult timp puratat aceasta durere fara sa i-au masurile de rigoare. continuam sa scriu cu teama si cu durere, fara sa fi privit in mine si sa fi constientizat situatia. lucrurile s-au schimbat. stiu ca scriu pentru ca simt nevoia sa scriu, ca si cum as plange sau cum as iubi. nu stiu daca e poezie aceasta draga elena, e ceva. poate daca mi-as folosi si mintea cand scriu,ti-as putea raspunde.
atat starile cat si cuvintele,totul si toate, sunt la dumnezeu. noi umanii,luam atat cat ne e permis in fiecare moment dat. activitatile pamntene sunt usi ale aceluias izvor de unde luam apa cu inima pentru noi si pentru ceilalti. eu stiu ca orice altceva as face, intotdeauna voi scrie. acesta e felul meu de a plange si de a iubi.

nicoara draga,la ce ai fi vrut sa te indemne poemul daca nu la fantezie si visare?! starile nu le suprapui tu,chiar asa stau lucrurile.regret ca nu-ti pot raspunde cum sunt oamenii pentru razboaie. depinde de rol. in alta ordine de idei,fiecare intelege cum poate sau cum este.
sigur ca e loc si pentru bufoni.
multumesc de trecere.

bucura-te ca esti salvata, alexandra. si pentru ca mi-ai impartasit parerea ta despre ce constati \"aici\", iti multumesc.

florin,felicitari pentru observatie.

Maria, poezia ta este ca un buzdugan aruncat inainte sa apara zmeul. cum sa nu-i deschizi cand emana atata iubire. superb!
E ok daca spun si eu domnului Leoveanu \"La multi ani\" aici?

stefan,ion,elia,multumesc de vizita
stefan,se poate ca mediul inconjurator sa fie corespondentul sinelui,asta pentru ca suntem magicieni fara sa stim,atragem prin rezonanta, elementele din jur care ne fac sa intelegem ce si unde suntem.poti influienta starile celorlalti,numai in masura in care programul tau are si aceasta menire... despre physis poate ne mai vorbesti si cu alta ocazie
nu stiu daca vreti sa ma adresez cu \"domnule\"sau daca imi permiteti sa va spun simplu Ion,cum mi se pare normal,asadar,ioane draga,esti concurenta ilegala cu inalt grad de probabilitate si periculozitate pentru homer.spuneam tocmai ca poezia antica are amprente serioase in scrierile tale
draga elia, aveam nevoie de aprecierile tale

\"popor laudaros fara acoperire\", daca intrebi pamantul, vei sti cum se numeste un roman plimbacios cu elicopterul, care in melancolia lui abrupta,oua astfel de cugetari.

domnule pop, multumesc de fidelitate, as putea spune. sunteti erou, la cate texte mi-ati citit. dupa cum v-ati dat seama, daca vreau sa-mi spun poeta, o fac pentru ca sunt libera sa-mi spun cum vreau. ceea ce postez este exercitiu. daca as citi critic ceea ce scriu, n-ar mai ramane nimic. pun pe site ce nu-mi mai incape in suflet, ce-mi acopera imaginatia, ce are potential undeva si rezonanta aici.ieri aveam un indemn nobil spre iubire, ca numai printul lipsea, asa ca, l-am gasit in parc. ploaia e un decor super, are si semnificatii ...

mi-a placut atat de mult ca mi-a venit sa mor putin.da, e si cantec si metafora si otrava, in acelas timp, de fapt e mai mult, ceva ce nu te lasa sa fii la fel ca inainte de a-l citi.ti-as da un cer de stele, din pacate nu pot nici sa ti-l desenez aici.

ai mancat creta si inca mai simti? felicitari motoca!

vazand taietura mi-am zis hai sa intru si eu, cand dau de \"te iubesc\" mai sa-mi scape un baga-mi-as.
poezia ta e fix poemul cu care reonez la ora asta. merci.

felicitari pentru liliuta, o sa-ti spun la lansare, acum te felicit pentru rumoarea ce-ai starnit-o pe sit.comentarile colegilor noastri m-au binedispus real sunteti grozavi. astept cu nerabdare sa va intalnesc la botezul liliutei.

si eu am rezonat, tipatul lui ajunge la mine ca un cantec de lebada.cu toata mila pentru somnul acela superb in care a fost, admir amelia ce il vrea in desteptare.poemul tau e mai mult decat o metafora, e un cantec de iubire ca cea mai de soi otrava.

subscriu lavinia, la cos cu tot ce-i plangacios, hai sa calarim zemeii ca caii s-au terminat. ma tot gandesc la locul acela din trabant pe care l-ai vandut, ca am mai avut eu ceva ce-mi placea si am vandut.(daca as avea mai multe placeri le-as vinde si m-as califica in vanzari, ti-o spun ca la o sora de sit). da de unde, placerea e un plans inconstient bun pe painea cu unt de arahide... e-n cos...

iama de cuvinte si imagini mi-a starnit soiul acela de revolta pe care il incerc atunci cand cineva spune ceva ce eu gandesc.cu toate acestea nu sunt de acord cu ultimul cuvant\"amin\". pana la \"amin\" mai curge multa apa pe totusi.

mie imi tin de cald randurile tale, iar trilurile, ah trilurile, le-am copiat pe cd-ul personal, cu riscul de a fi acuzata de piraterie.
lirismul poeziei tale ma inspira si ma expira deopotriva, ca un dans serpesc de artisti morti in gradina lui ion.

Zise doamna:\"Destul\"! Abundenta zapezii deschise noi partii pe care personajele , in speta principalul, disparu in virtualia, lume in care alunecam cu sau fara snowboard, pentru a nu ne pierde antrenamentul, din obisnuinta, sau de sanki.Supararea doamnei are o limita ca o coarda, pe care nu se cade s-o sarim in fiecare zi, mai ales cand nu ne mai da picioarele. In concluzie daca-i destul, asa sa fie. sa ne intoarcem pe partie, sau sa ne continuam cursa, mai ales ca partia s-a intors.Super catren!

multumesc de vizită florin.nu știam că tutunul dăunnează.

florin, daca-ti spun \"sigur, functioneaza\", ma crezi?

curge frumos poemul tau. are o muzica ce ma anesteziaza... imi vad existentele trecute si... asta e! imi place mult, trebuie sa stii, nu lirica de muza antica, nici cuvintele de filozof renascentist nici... totul, tot ce e ! pare un scenariu introspectiv bazat pe un schimb energetic de la poem la suflet. sigur nu esti regizor?

timpul se povesteste lui insusi asteptand desteptarea celor care traiesc cu putin mai tarziu....care desteptare vine cu pasi vioi de melc...interesanta viziunea timpului, de fapt nu-mi amintesc sa mai fi perceput cineva timpul ca pe o entitate discutand cu ea insasi... o imagine care ma inghite

iti promit ca doare