scrisoare
când mă mușcă dorul de tine, dau o fugă la agafton, e acolo un deal, de unde începe nemărginirea, e locul unde te-ai nascut. împletesc un nor de-o stea și-ți scriu numele cu cerneala roșie. mă
anamneza
timpurile sau amestecat precum bilele de loto din întâmplare am tras antichitatea ce poate fi rău în lumea spectacolului pătrund într-o caleașcă cu draci pe străzilescene
ploua
tot ploua, dar ma plimb cu printul prin parcul pierdut in castani da, picaturile acestea le-am asteptat sute de ani ne tinem strans de mana inca in parcul verde aramiu
niciodata
intotdeauna inteleg ce spui, esti actorul meu preferat...te prind toate rolurile ca o broboada cu steagul americii. cand aluneci pe corzile ghitarei, mai sa le rupi... si totul e doar un vis
retrospectiva
am inventat imagini subacvatice cu o atlantida posibila am descoperit faina de stele pretabila pentru blatul de pizza m-am mirat sprijinindu-ma pe doua ipoteze cat de
îmi place
îmi place să fumez sudez țigările și le consum până-mi ard buzele îmi place să fumez fumul acesta mă-nvăluie și mă doare ora aceasta târzie lipsa mâinilor tale pe pian îmi
tablou
dimineata pestrita cu latrat de caini intr-un pat nu nu de spital seamana un calau cu cagula scoasa sa-si arate zambetul saluta ceremonios mirare a
ca n-o fi ea cu mot
n-a fost operatie propriu-zisa, mai curand asistentele au curatat rana cu tot felul de substante... anumite tesuturi s-au ars, da cine se mai pune pentru asta... un lucru e sigur, cicatricea
numaratoarea inversa
numaratoarea inversa incepe intr-un tufis speriati cainii se impreuneaza cu pasarile ar trebui sa apara lupul rau gandeste zgribulindu-si blana de gasca evoluata
nu, n-a fost visnu
nu vrei sa raspunzi de parca ar mai fi nevoie nu esti niciodata prezent decat in firul de iarba fara sa spui daca te doare sau te mangaie greutatea pasilor mei ma saruti
lasa
lasa toamna lasa iarna vino-n vesnice comori lasa coarda de chitara asculta-ma in viori plangi cu piatra cand te-mbie razi cu zgomotul din parc fii cauza ce ucide vezi-ma
dincolo
traversand inima pietrei ca un ecou ma integreaza ultimile intelesuri adevarul dintotdeauna dincolo
un nume
interogand orizontul intunericul naste un nume indiferenta norilor sacaiti de raze aprind licurici in amiaza cu o lumanare in mana zeita oarba revedica
vis
o flacara hotarata ca un brad de craciun,cu o singura podoaba, el, mistuie gandurile cu pescarusi,ca si cum o racheta ar da sa paraseasca orbita intr-o dimineata de octombrie. nimic
suna cam asa
in tara aceasta bocetul e triunfal suna cam asa: dragul meu de ce-ai plecat cand m-a intepat tantarul/ ma simt singura ca dracu\' cand isi plimba seara calul. m-am ratacit, ziceam mai ieri, pana
hai
arunca-ti si palaria in tinuturile mele nu-ti va folosi vino dezbracat de tot o zdreanta cat de mica te va trimite pe alt taram departe departe de apele mele
diferit
alta fata alte culori linii imprevizibile nuante mult diminuate intre o stea si o spreanta dura lacrima de sange impietrit ca si cum as intreba un
do
potrivire tastaura veche concert de greieri kilometrul unu in noapte picaturile ploii pe geam un fel de lacrimi anonime tu do de sus
tu
tu esti tu sau sunt eu unde e dumnezeu te privesc in nestire nu gandesc la iubire ratacesc indraznesc tu esti tu ce vorbesc te-ai schimbat
vorbind cu umbra
unu\' și cu unu\' fac doi. ce vrei? ca un scai de oaie te ții de ... de ce? vino sau pa...n-ai cum , e visul tău , în spate i-ai aruncat un munte, ai legat-o de carul mare și vrei să
mai pierd cate-un pantof
pierd uneori cate-un pantof in intersectii pentru ca am un picior mai scurt devin egala oarecum pana la operatia estetica
azi
azi arunc in flacari ultima mirare ard in amintirea ce agonizeaza azi revad intregul azi revad iubirea astazi sunt femeia ce nu mai viseaza vino azi in
intoarcerea
povestea de demult se scurge printre gene iar gandurile tale nu vor sa ma mai cheme uitata ca o piatra pe varful unui munte nici noaptea si nici vantul nu vor sa ma
femeia lumanare
intr-o zi,apele au iesit din matca, puteai spune ca o femee undeva plange copaci rapusi de uraganul ce acompania ploaia intorc radacinile spre cer ca o femeie lumnare
