chemare

Deasupra unor plaiuri
Se inalta prin veacuri
Falnicia vremii muntii
Unde-n nocturne alaiuri
Stele lumineaza varfuri
Si bolta calma a fruntii
Toate fiind... superlative
Pentru umbra firii lascive
Pe care dat natural.. o posed
Coltii sa-i infig nu ma reped
In valorile in care mai cred,
.............................
Am lecturat interesantul \"mesaj sub covor\" cum isi intitula o distinsa domnitza una din poeziile sale si am gasit o serie de muguri ai timpului gata sa irumpa-n lumina viitorului. Cu admiratie sincera si respect IPB-S

Sunt incantata de vizita,domnule Pop.Ma fastacesc daca mai imi vorbiti de admiratie.

Despina ai atins aici mai multe teme conexe filosofiei oculte... de la proiectarea unui sfinx incomplet in prima parte a textului, fixarea spatio-temporala in umbilicum terrae, teoria formelor a lui Platon, trandafirul (care probabil e utilizat aici in dimensiunea lui simbolica de renastere si nemurire), Marea Opera, nebunia aparenta a celor iluminati etc, toate acestea intr-o prefigurare simbolica a lui Ouroboros sau poate doar a lui Janus.
Am regasit de asemenea foarte interesanta distributia deloc intamplatoare a simturilor si facultatilor spiritului... mintea cu norii (idee apropiata de buddhismul zen), asteptarea cu iarba (entitate jumatate aeriana, jumatate htoniana, insa totusi inteligibila doar prin recursul la pamant), adulmecarea cu cainii (aici mi se pare usor facila alaturarea) etc.
Desi nu in forma poetica (ai putea incerca totusi... cred ca ar iesi o poezie frumoasa) gandul tau are farmec.
Am si niste obiectii care sper sa te ajute in viitor:
La nivel de redactare se obisnuieste ca dupa virgula sa se mai tasteze un spatiu pentru o exprimare mai fluenta, acelasi lucru fiind valabil si dupa punctele de suspensie. De asemenea unele cuvinte sunt scrise gresit, probabil din graba, gen \"pitre\" (asta daca nu te referi la pictorul cu acest nume).
Apoi cred ca era vorba de Paracelsus nu de Para-celsius, iar folosirea unor alaturari de genul \"prizoniera iubirii,stapana inimii\" poate banaliza demersul tau poetic.
Permite-mi sa nu iti impartasesc concluzia, chemarea e totul chiar daca calatoria e pana la urma doar una interioara cu valente simbolice care are ca destinatie exact locul de plecare... fara ea calatoria nu ar avea sens.Pilda biblica a fiului risipitor poate fi interpretata in acelasi registru.
In concluzie dincolo de inadvertentele din text pe care le-am semnalat cu ganduri mai mult decat pasnice, se vede aici un eclectism mirosind a poezie buna, si care in potenta poate deveni un poem superb.
Cu simpatie,
Azrail

azrail, electrizant comentariul tau. poate la nivel subconstient sa fi facut filosofie, sa fi gandit la marea opera, la teme si conditii cosmice si terrestre,insa constient, am dat drumul inca o data unui of cu care universul m-a inzestrat. daca e doar un of, ce caut pe un site ca agonia, vei spune tu. pai, raspunsul e acelas, subconstientul lucreaza.
nu, nu ma refer la pictorul pitre, e vorba de piatra piatra.
da, roza lui paracelsus.
se poate sa fie nevoie de chemare in anumite cazuri, fiul risipitor, din cate imi amintesc, n-a fost chemat, s-a intors pur si simplu, dupa ce si-a cunoscut sinele.
e destul de actuala aceasta pilda.
multumesc pentru incredere si pentru observatii. unele greseli le fac chiar din neatentie. lucrez cu mine si la un anumit moment voi fi ok, nu ca acum n-as fi... intelegi tu.