O mie de ingeri

Roaga-te sa mor,altfel,voi desena o zi insorita,sau una ploioasa,sau obisnuita,o zi cand pe pamant nu va mai ramane nimic.Voi arde tot.Atunci singur si cu parul intre ochi,ma vei vedea plimbandu-ma pe faleza.Voi fi insotita de o mie de ingeri,la care te vei uita buimac si te vei mira ca toti seamana leit cu tine.Te vei intreba cine te-a rapit de o mie de ori si cine te-a ignorat doar o singura data,atunci cand singur pe un pamant pustiu privesti faleza albastra,ca o apa nou nascuta,tinand in brate o pata de lumina si o mie de ingeri.Te vei apropia gata sa stingi lumina,cum faci de fiecare data cad ajung in camera ta.Cei o mie de ingeri vor dispare ca un vis dus pana dincolo de rabdare si tu,tu cel care stingi lumina de cate ori intru in camera ta,o vei insoti pe faleza,intr-o zi insorita,ploioasa sau obisnuita.