dochia

s-a desprins din codru frunza s-a urcat in cer si-i stea ninge trandafirul galben cu iubire peste ea povestea merge inainte cand ve-ti auzi cu ochii despre frunza coapta-n ceruri incarnarea sfintei dochii priviti sus campia verde coborand pe scari din ceruri lumile amestecate flacari intretinand geruri un amestec de culoare precum laptele si nessul cautati adanc in zahar si ve-ti prinde intelesul lastarisul de curmale spinii ploile si piatra sunt amicii frunzei noastre ceata lumilor de dreapta uneori din focul vesnic trage catre tine-o spuza plangi cu lacrimi cat dovleacul apoi gata te amuza