scrisoare

incerc sa te uit,lupt cu mine,atunci cand nu vreau sa inteleg.trebuie sa inteleg....nu mai stiu ce,nu mai stiu cine sunt...aburul straveziu in care m-am pomenit,nu mi-a sters din minte ceea ce nu-mi amintesc exact...cine-mi ucide iubitii,cel pe care-l iubesc,sau e unul care joaca sah cu noi...de ce am senzatia ca tu ma ocolesti pentru ca ai descoperit cum poate iesi un joc din cautarea mea,si ca ar putea sa-ti placa ...mabotesc...incerc sa ma implic in ceea ce lumea numeste viata,dar o sageata a ta e suficienta sa-mi sparga balonul...aceasta obsesie se chiama iubire?la inceput am crezut ca te-as putea face un nebun indragostit,apoi am inteles ca am doar o sansa ...altfel ma transformi intr-o pasare de gheata...trebuie sa respectam lumea in care traim,dar,nu ti-am spus ca-mi parasesc barbatul,nici c-as intentiona sa divortez,nici macar nu-mi voi da jos rochia,dragule...de ce cred ca numai tu mi-ai putea dezlega taina existentei?