Alexandru Dan-Alexandru

cosmin, multumesc de parere. acesta nu e decat un atelier si intr-un atelier nu sunt angajati doar ingineri ci si muncitori de mana a 2-a. este scurgerea in cuvant a unei stari fiziologice care m-a cuprins, lucru pe care nu il mai intalnisem pana acum. de retinut parerea ta si de folosit pe viitor, multumesc

,

maria, tu, care erai atat de grabita, si totusi ai avut timp sa-mi dai statusul tau atunci, care am fost atat de neserios in colaborarile cu tine (nu imi amintesc prea multi autori la care sa fi colaborat, chiar daca de unii eram foarte legat), tu care stii sa fii puternica atunci cand trebuie iti multumesc! tu spui cuvinte frumoase aici, si eu poate nu sunt obisnuit cu abundenta lor. nu de multe ori raman fara cuvinte, dar iata ca aici am ramas. frumos cadou mi-ai facut.eminescu..:)..da, pe-atuncieram la stadiul eminescu. incercam oarecum sa copii dorul de eminescu al lui stanescu, acum sincer emimescu nu ma mai satisface. chiar la o tema i-am desfiintat o strofa dintr-un text, cu toate ca nu am negat valoarea de ansamblu a textului sau a intregului eminescu. textele acelea 2 au fost scrise sub influenta lui stanescu totusi. sau asa am simtit eu :P. imn umanitatii...tin minte ca era vara, pe atunci inca scriam in caiet, adica pe foaie si cu pix (de mult le-am inlocuit cu taste si monitor)..erau acelea vise de gimnazist. de absolvent de gimnaziu. de atunci pana acum am realizat ca merita mai mult sa traiesti pentru tine decat pt altii, ca a miza pe tine ca fiinta e mai rentabil decat sa mizezi pe o idee exterioara. iar poezia nu caracterizeaza un poet, caracterizeaza un trecut al lui. asta am invatat din mine. cand citesc acum inteleg ce simteam, simt ce simteam dar altundeva, nu unde simteam atunci, si intra in contradictie cu prezentul meu.poem echilibrat acel imn? eu cred ca ma aruncam naiv si orb inainte, dar poate echilibrul meu pe atunci se gasea exterior mie, contrar starilor de fapt din acest moment. tocmai acele simboluri ma arata atat de crud si dau pe fata varsta..naivitatea se observa si in subtitlu, eventual o constientizare dominata de dorinta de afirmare cat mai rapida care ma stapanea atunci. acel text si vom mangaia cerul nu este decat expresia iubirii platonice de atunci. se observa cat de mult pret puneam pe frumusete si pe dulce, in comparatie cu atunci cand iubirea mea gaseste suport in realitate (cele cu subtitlul alexandra sau andra), carora am senzatia ca le-am dat o forma mult mai concreta. cat despre ce ai remarcat in ceea ce priveste acea groapa-infinit-roz cu inghiti-tacere-noapte, nu mai stiu cum eram pe atunci, dar cu siguranta acum incerc sa leg fiecare vers cu cat mai multe posibil. am vaga senzatie ca atunci fragmentam destul de mult imaginile si nici nu le reluam spre sustinere. sincer, nu stiu ce sa zic.totusi cred ca alea sunt legat, imaginile (cel putin in mintea mea) sunt oarecum asemanatoare, ai vazut bine ce ai vazut. iubire....:)...mereu zambesc cand imi amintesc de textul asta. e un text pe care i l-am citit prin telefon noaptea pe la 1 andrei care se regaseste acum in textele mele, si am senzatia ca i-am spus ca e pt alexandra (care s-a regasit o perioada mult mai mica de timp). si totusi era andra..(scurte elemente de biografie nesemnificativa :P). nu mi s-a parut niciodata ca nu ma intelege nimeni, chiar nu credeam asta, cat despre faptul ca sunt sau nu luat in serios, nici nu imi amintesc sa ma fi gandit la asta. nu pentru asta scriam. nu ca sa fiu luat in serios. ce frumos zici tu acolo despre jocul acela!Un alt poem, o altă stare. da da da. cat despre realitati, as zice ca am plecat de departe si am calatorit spre real, si inca nu stiu daca am ajuns acolo, dar cred ca da. diferenta dintre platonic si concret,desi am sustinut la scoala ca nu trebuie sa legam biografia de text si sustin si aici, cred ca (,) cu cat m-am apropiat mai mult in viata de concret, cu atat am facut-o si in poezie. da, am inceput sa ma scriu pe mine..copilul acela era noiimpreuna, iar umarul drept era ea, jumatatea. frumoasa incheierea, ce pot zice mai mult, mi-a placut si MULTUMESC DIN SUFLET!
ina, :), nu conteaza in ce se identifica, important e sa se identifice in ceva. multumesc pt urari
maria, da, ma ajuta.
li, :), zambesc si iti multumesc
liviu nanu, din nou, :) multumesc
florin, multumesc
laur, :) iar, multumesc
linea, si tie iti multumesc

,

carmen, multumesc
nicoleta, de mult nevoie de tine pe plaiurile acestea atat de seci, cunosc problema pe care ai ridicat-o in finalul interventiei tale, dar nu am vrut sa madific :P. multumesc mereuasteptato aici
lala, detergentii ca detergentii, da\' calgonu? (discutia ramane in privat, deci sa nu te simti ofensata daca nu iti multumesc aici:P)
liviu, onoratmultumesc
narcisa, La fel de imploziv/exploziv. La fel de sensibil.
La mulți ani, Alex! - mesaj bine gandit, bine primit si inteles, iti multumesc
erika, zambescmultumindu-ti
ela, dor de tine pe meleagurile astea, bine ai revenit, cuvintele tale ma fac mereu sa ma simt minunat
lucia curici, si tu ai fost indelung departe, eu public (de fapt scriu) foarte rar, pe mess nu prea ne intersectam, dar am facut-o aici si sa cu gandul de a nu lasa aceasta asteptata intersectare sa scape iti multumesc si te anunt ca esti mereu binevenita

,

laur si adina, oameni apropiati sufletului meu, va mult multumsec pt semnele lasate, pt urari, si mai ales pt ca sunteti

dinspre cer ruptă-i cămașa stii tu ce stii. constientizezi

,

felicitari luminitei! desi nu cred ca am lasat vreodata un semn la vreo scriere de-a ei, e un autor careia ii port un respect enorm si care mi-a castigat simpatia mai ales prin \"religia gesturilor simple\" de la radio agonia
felicitari si tie adina!

felicitari

,

ma caragea, eu mi-am dat seama de mult cine esti. nu valoreaza nimic cuvintele tale in fata mea. ce-ai zis tu aici nu a fost decat razbunarea incapabilului. am repetat de atatea ori ca nu am pretentii de la acest text, dar.....se pare ca....
prefer s-o las balta cu oameni d-alde tine. sa nu ma consideri un las sau mai stiu eu ce daca nu voi raspunde la urmatorul tau comentariu, caci n-o voi face

,

codrina, sunt de acord ca este un text foarte prost..in general nu scriu pe astfel de ton cu un astfel de stil etc etc
;) multumesc pt atentionare

,

ce inseamna rata infractionalitatii egala? recunosc ca nu ma pricep, dara daca asta inseamna ca numarul de infractiuni comise de romani si rromi sunt egale, atunci te-ai contrazis singur: romanii sunt de 20 de ori mai multi decat tiganii, iar numar egal de infractiuni inseamna ca ca un tigan face 20 de infractiuni in timp ce un roman face una singura. deci tiganii sunt de 20 de ori mai \"ilegali\"!
nu?

,

dorin, textul meu nu e in cinstea rockului (desi recunosc ca predomina ca gen in ceea ce ascult: rock si clasica), dar iti multumesc pentru cuvintele deosebite.eu sunt constient totusi ca e unul din cele mai proaste texte ale mele, dar.....de! manelele cum sunt?

,

adela, din atelier nu ti le scoate nimeni. trebuie sa fie bune ca sa prinda prima pagina a site-ului, prin bune intelegand poezii adevarate, imagini idei originalitate traire sentiment forma. trebuie sa citesti si sa lucrezi..nu astepta sa pice din cer, nu pica.
citeste si regulamentul:
5.1 Atelier - o suită de facilitati si exercitii interactive si totodata zona in care textele mai putin reusite pot fi comentate, discutate, imbunatatite.
vei spune: bine, dar ale mele nu prea sunt comentate, discutate....asta nu e vina nimanui. poate unii prefera sa citeasca poezie, sper ca nu te-am jignit prin asta, nu asta a fost intentia mea

la scoaterea curanda a textelor tale de la atelier,

,

trait, de un milion de ori iertare

erata, greseli ce dovedesc lipsa timpului, iertare

stiam, vena cava, vreun

stioam cine este ioana barac grigore, dar niciodata nu am avut ocazia sa o arat. dar parca textul acesta e si mai vibrand e si mai viu, ai reusit sa traiesti de 241 de ori mai mult decat ti-ai imaginat aceasta poezie in fiecare cititor. parca eram eu orasul si inima mea spitalul si tu hematia de la volan conducand pe cena cava si dai sa intri in spital iar el trece prin tine cu o urma de ruj sau poate hemoglobina pe frunte si daca nu puteati trece de o anume parte unul de altul poate ca as fi murit de dor dupa iubita mea, si portarul, cu niste buze tuguiate, o leucocita care a detectat prea multa dragoste la volan - amenda! iti pune mana pe parbriz si cele 3 secunde trec ca niste soapte dar raman in fiecare sistola prin care el iese si iese si iar iese si aproape ca mor de dor. nu cred ca am mai triat vreu text pana acum ca poezia de fata. felicitari

,

hai sa fim seriosi, nu zic ca n-or fi tigani cinstiti, dar eu de ce nu intalnesc decat specimenele opuse?

exemplu

la liceul la acre invat (colegiul national gheorghe rosca codreanu) este un tiganas de clasa a 6-a care nu respecta nimic in pauze, care se ia de toata lumea, sare la bataie la toti. daca cineva se atinge de el, vine imediat taica-su si il taie pe cel care a facut asta (nu e poveste, lucrul acesta chiar s-a intamplat). daca vine vorba de exmatriculare, sare imediat partida rromilor: DISCRIMINARE! astia nu cunosc sensul acestui cuvant. discriminarea presupune sa ii iei din drepturile egale pt fiecare, nu din drepturile pe care si le asuma fiecare, rivilegiat. plus ca, tot despre exmatriculare fiind vorba, conducerea sta cu frica in san. inca ceva important ce nu ai subliniat: frica romanului de tigan. ma revolta ca romanului trebuie sa ii fie frica de tigan. cand intalnesc un rrom ma comport (,) ca cu fiecare alt om nou. dar de ce el este cel care trebuie sa dezamageasca la 100% din cazuri?

,

textul, in intregimea lui mi-a placut. bine realizat, suspansul dozat perfect (cel putin asa am simtit eu - inainte de ultimul paragraf chiar aveam emotii), doar ca finalul m-a cam dezamagit. vreau sa spun ultimile 1,5 - 2 randuri. sunt sigur ca e din cauza ca exista o continuare si o astept nerabdator.

,

mi-era dor de \"nico\". am citit mai multe texte ale tale, dar timpul nu mi-a permis sa las semn. te regasesc aproape de ceea ce stiam eu ca esti. poate din cauza timpului pierdut, sau poate din cauza ca acum incep sa incerc sa deschid un pic mai bine ochii. si tin minte ca tu m-ai ajutat sa incerc sa incep sa incerc sa deschid mai bine ochii. gasesc aici un text sprijinit pe doua coloane: una tu si una tu cealalta, una cu imagini pe care le ai, alta cu imagini care te au, una cu sufletul tau, cealalta cu faptura ta. ai realizat contrastul foarte bine, si ai reusit sa imbini elementele contrastante foarte bine, nepunand aspectele legate de fiecare la 180 de grade unele fata de altele si in asta consta frumusetea si blandetea textului tau. imaginile au un specific diferit, insa nu se anuleaza unele pe altele si da-mi voie sa te felicit pentru asta. e un fel de simbioza acolo, undeva

,

textul mi-a placut, l-am simtit bine gandit iar suspanul bine dozat (cel putin asa s-a manifestat asupra mea - chiar aveam emotii cand incepeam ultimul paragraf). mi-au placut intersectarile de situatii, viteza intersectarilor si viteza situatiilor, un singur lucru m-a cam dezamagit: finalul (ultimile 1,5 - 2 randuri). ma asteptam la altceva, desi trebuie sa recunosc ca pot gasi sens si in cel de fata. sunt sigur ca acest sentiment ma stapaneste datorita faptului ca exista o continuare, pe care o astept nerabdator

,

cred ca e vorba de arderea interna celulei...asta tre sa fie!:P

doza zilnica de cocaina sau aurolac, cum de nu mi-am dat seama?