când te culci să nu uiți să îndrepți dimineața
cu două clipe spre inima mea,
să nu uiți să înghiți tăcerea nopții
în groapa dinaintea infinitului roz
de pe buzele tale pline de roua senină de pe
sigur că primăvara avea să vină
ca un tren suflător în alge
pe un perete uscat de atâta plâns a iarnă.
și pentru ca unirea să fie completă
mai era nevoie de alegerea ei
și la primăria capitalei
de câte ori
ai ținut
în pumnul des decojit de stele
15 ani?
să nu uiți sacul cu bucurie
pe umărul cu 15 ani
bătut de vânt și dulce
și dulce și vânt
ca să nu obosești prea tare
mare om einstein
eu nu port decat duminica două perechi de lacrimi
celelalte trei
între stropii tastelor tale
nu am spus vreodată că
hai să lămurim ceva: eva a fost sigur femeie?
câți sâni
sub pielea lui ca o clepsidră
s-au adunat cheaguri de valuri uitate de pas
din paginile lor curgând poveste
stors în pântecul mării
pielea lui începe să evadeze
marea se scurge în el
e dureros cum poezia îți intră câteodată în balcon
eu n-am termopane e un balcon vechi stil 80
mi-am spus într-a douășpea îmi voi rupe pantalonii și tricoul
vreau să se creadă că eu m-am bătut cu
produsul nostru scalar
iubito
este eu
asta înseamnă ca tu ești 1
una
ca o petală de dimineață căzută din noroi pe cer
ca să-mi fugă umbra după colțul cu dumnezeu.
și mai înseamnă ca suntem
(1.)
vestiar după ora de sport.
răzvan: dane, da tu nu te mai barbierești?
nu mă.
pentru că mă călugaresc.
îmi înființez mănăstirea mea satanistă.
păi cred că slujbele le facem duminică
astăzi au mai urcat în mormânt un cerșetor
ce-a îndrăznit să curgă iubirea
cu două căldări de dimineață
mai spre sufletul lui
și s-a fript la două călcâie mărginite de două cuvinte:
noi si
masa judecătorilor se-ntindea ascuțit deasupra capului meu
inerțiile se-așezau la masa de scris
în formă de trecere a timpului tăcerile luau loc în culorile juraților.
președinte:
îmi amintsc ca azi prima beție din liceu
din 24.12.2004, mi se pare că azi,
am băut de parcă ar fi fost ajunul crăciunului,
ca mai întâi a alunecat un păhărel la cati
că i-au zis părinții să ne
când m-ai născut mamă
trebuia să-mi pui harta sofiei în loc de gură
cearșafuri virgine în loc de aripi
un stol de porumbei albi în loc de nas
trandafiri-îngeri în loc de poezie
un paratrăsnet în
îmi retrag la mulți aniul de anul trecut eminescule
pentru că nu ți-ai ridicat măcar un deget la ziua mea
pentru că ai avut impertinența de a nu mă iubi măcar anul acesta
în care eu te iubesc
ca să terminăm de avut exterioare
am deschis astăzi o mână și-n loc de vene am găsit scris
și-n loc de oase am găsit cotoare coperți
foi
să îți citesc glasul nostru tot eu
să te găsesc pe tine
ca o plapumă primăvara m-a dezvelit
gol, în fața oglinzii mirosind a galben
deși îl văd, mă întreb ce formă are sufletul
că parcă prea mi se pare amibă
fagocitând în poezie pixul care nu mai
S-a născut ca dintr-o rază care zboară,
Fuge, moare, fără scop, doar să existe.
Luminează pentr-o clipă milenară
Și se stinge ca un vis, ca o poveste.
Inteligența - al treișpelea apostol,
Cu
dimineața nu s-a mai spălat pe dinți
de pe patul lui procust uns cu dulceață de amurg
fiert sub șapca ochiului meu veteran
din al treilea război matinal
în care a murit noul an bombardat din
în buzunarul drept port mereu o biserică goală
de mic am învățat a nu ști ce înseamnă
nu se poate
fără acoperiș sau cuie
trupul meu e parcă trupul unui iisus mort
în care plouă nopțile fără
timpul este un drum pod dinspre neeu spre neeu
iată că am apucat altul
ce norocoși suntem iubito călcăm dinspre nenoi spre noi
cărăruie printre abisurile dimineților negândite albastru
ca firele
Scumpa mea,
ochii mei se lovesc de cer când
te caută
și răniți, alunecă înspre gând, fără țipătul învățat în oglindă.
În căderea lor lină, draga mea,
sărută împăcați, pe sub pleoape,
icoana
obișnuiam să mă consider poet al facerii lumii
al scuturării întunericului de stele
mă fascina ideea întunericului pur
acoperă-ți buzele
tu nu-ți aduci aminte
tu nu știi te-am găsit în coșul în
Fir de soare se îneacă-n
Liniștea rațiunii pure.
Veștejit, un cântec \'cearcă
Ce-i în inimă să fure.
Plânge cerul ca-nainte
Și ca după un război.Eu,
Cu gândurile sparte,
Nu mai știu de sunt
când m-am așezat pe ceas
timpul a-nceput haotic să urle ca un iulie deshumat
în jurul meu
dintr-o sticlă de geam
primăvara iși doarme sfârșitul
în mine
printre pereți transparenți de