Alexandru Dan-Alexandru

iertarea e o portita spre o faradelege. lasa-ma sa devin un misel
in asociatie
al omului

l-am citit o data si il voi mai citi o data dupa ce scriu acest comentariu. abia am vazut un film romantic trist, si, asociatie cu poezia ta, a creat un sentiment ciudat, al oului care iubeste, caruia i-e sete. sete de impreuna, asa cum omul tau de zapada si fata ta de nisip au stiut sa devina unul, desi ma pune pe ganduri sentimentul lui de singuratate. daca el tinea la ea, ce-i trebuia mai mult. stiu, ma dovedesc limitat aici, si nu mi-e rusine de asta, insa mie unul chiar nu mi-ar trebui altceva....poate ca interpretez eu textul la un nivel ales gresit, sau poate ca inca n-am facut filosofie la scoala. voi gasi cheia acolo? si toate aceste trairi ale mele generate de textul tau, sunt amplificate de simplitatea cu care ai spus-o, mai ales in alegerea personajelor. ceea ce la inceput pare a fi o povestioara pt copii, prinde ecouri nebanuite, daca cititorul citeste cu acea parte din el careia i-e dor.
(ai si o greseala de typo: peretii castelului)

,

tare incantat sunt de trecerea ta prin pagina mea. cu toate ca n-am aratat-o, eu nu te-am uitat, ci, dimpotriva, pentru poemele tale gasesc mereu timp, chiar daca nu gasesc si pt a arata asta.
hai iubito la bord....:) m-ai facut sa zambesc prin comentariul tau. multumesc si te mai astept cu drag

,

ma bucura trecerea ta prin pagina mea, mai ales stiind ca nu e o simpla trecere, ci ca e si, din cate am observat (sper sa nu gresesc), dorinta ta de apropiere de mine si am o senzatie stranie ca de fapt eu ar trebui sa fiu cel care ar avea nevoia sa incerce o apropiere. si chiar asa este. iar pentru ceea ce esti si ceea ce ai facut, iti multumesc si iti sunt recunoscator.
trecand la comentariul tau, da, poate a fost un pic ciudata afirmatia mea \"am incercat un nou stil\". ma refeream la faptul ca pana acum, in poezie, simteam nevoia unui teribilism ciudat, care se revarsa asupra versurilor, si poate ca scadea mult din valoare. citind poezia \"dorinta\" a anei blandiana, am realizat ca nu naparat constructiile taiate cu toporul fac dintr-un text poezie. si in aceasta poezie am incercat sa renunt cat de cat la acest teribilism. poate ca e cam exagerat spus \"stil\".
limpezimea in expunere probabil trebuie castigata in timp, nu de azi pe maine, iar eu, dupa cum afirmai si tu mai demult, sunt tanar, si am berechet. de ce nu as incerca ceva in sensul acesta? asa ca imi voi lua eu binisor cativa neuroni la intrebat, si-i voi pune sa-;i incleie dendritele cu ceva suflet dupa care o sa le fac o baie intr-o poezie, sau mai bine o sa fac o baie unei poezii in ei.
expunerea sub forma de povestire cred totusi ca tine de urma de stil care trebuie sa caracterizeze orice aruncator la tinta asta numita sufletul cititorului. modul acesta de exprimare mi se pare simplu si fara prea multe colturi. daca ar fi sa aleg pentru el un simbol, as alege linia curba, in nici un caz pe cea franta.
elementele din versurile mele, da, sunt uzate, iar ceea ce spui tu, sa caut elemente proprii e foarte corect. ma voi gandi si la acest aspect. cat despre goliciune...eu incerc tot mai mult sa le umplu, si, sincer sa fiu, nu e deloc usor. deloc usor.
nu imi prea place sa voprbesc despre propria persoana, fapt pentru care nu voi comenta nimic despre evolutia mea. ma bucura gandul ca exista si ca se vede

cat despre textul de fata, ma voi gandi la spusele tale. multitudinea ideilor nelegate din ultima strofa mi-a dat mari batai de cap, si aceasta problema nu am intampinat-o doar la acest text, ci la inca multe altele.

prieteneste si cu multumiri,

ma bucura trecerea ta prin pagina mea, mai ales stiind ca nu e o simpla trecere, ci ca e si, din cate am observat (sper sa nu gresesc), dorinta ta de apropiere de mine si am o senzatie stranie ca de fapt eu ar trebui sa fiu cel care ar avea nevoia sa incerce o apropiere. si chiar asa este. iar pentru ceea ce esti si ceea ce ai facut, iti multumesc si iti sunt recunoscator.
trecand la comentariul tau, da, poate a fost un pic ciudata afirmatia mea \"am incercat un nou stil\". ma refeream la faptul ca pana acum, in poezie, simteam nevoia unui teribilism ciudat, care se revarsa asupra versurilor, si poate ca scadea mult din valoare. citind poezia \"dorinta\" a anei blandiana, am realizat ca nu naparat constructiile taiate cu toporul fac dintr-un text poezie. si in aceasta poezie am incercat sa renunt cat de cat la acest teribilism. poate ca e cam exagerat spus \"stil\".
limpezimea in expunere probabil trebuie castigata in timp, nu de azi pe maine, iar eu, dupa cum afirmai si tu mai demult, sunt tanar, si am berechet. de ce nu as incerca ceva in sensul acesta? asa ca imi voi lua eu binisor cativa neuroni la intrebat, si-i voi pune sa-;i incleie dendritele cu ceva suflet dupa care o sa le fac o baie intr-o poezie, sau mai bine o sa fac o baie unei poezii in ei.
expunerea sub forma de povestire cred totusi ca tine de urma de stil care trebuie sa caracterizeze orice aruncator la tinta asta numita sufletul cititorului. modul acesta de exprimare mi se pare simplu si fara prea multe colturi. daca ar fi sa aleg pentru el un simbol, as alege linia curba, in nici un caz pe cea franta.
elementele din versurile mele, da, sunt uzate, iar ceea ce spui tu, sa caut elemente proprii e foarte corect. ma voi gandi si la acest aspect. cat despre goliciune...eu incerc tot mai mult sa le umplu, si, sincer sa fiu, nu e deloc usor. deloc usor.
nu imi prea place sa voprbesc despre propria persoana, fapt pentru care nu voi comenta nimic despre evolutia mea. ma bucura gandul ca exista si ca se vede

cat despre textul de fata, ma voi gandi la spusele tale. multitudinea ideilor nelegate din ultima strofa mi-a dat mari batai de cap, si aceasta problema nu am intampinat-o doar la acest text, ci la inca multe altele.

prieteneste si cu multumiri,

ma bucura trecerea ta prin pagina mea, mai ales stiind ca nu e o simpla trecere, ci ca e si, din cate am observat (sper sa nu gresesc), dorinta ta de apropiere de mine si am o senzatie stranie ca de fapt eu ar trebui sa fiu cel care ar avea nevoia sa incerce o apropiere. si chiar asa este. iar pentru ceea ce esti si ceea ce ai facut, iti multumesc si iti sunt recunoscator.
trecand la comentariul tau, da, poate a fost un pic ciudata afirmatia mea \"am incercat un nou stil\". ma refeream la faptul ca pana acum, in poezie, simteam nevoia unui teribilism ciudat, care se revarsa asupra versurilor, si poate ca scadea mult din valoare. citind poezia \"dorinta\" a anei blandiana, am realizat ca nu naparat constructiile taiate cu toporul fac dintr-un text poezie. si in aceasta poezie am incercat sa renunt cat de cat la acest teribilism. poate ca e cam exagerat spus \"stil\".
limpezimea in expunere probabil trebuie castigata in timp, nu de azi pe maine, iar eu, dupa cum afirmai si tu mai demult, sunt tanar, si am berechet. de ce nu as incerca ceva in sensul acesta? asa ca imi voi lua eu binisor cativa neuroni la intrebat, si-i voi pune sa-;i incleie dendritele cu ceva suflet dupa care o sa le fac o baie intr-o poezie, sau mai bine o sa fac o baie unei poezii in ei.
expunerea sub forma de povestire cred totusi ca tine de urma de stil care trebuie sa caracterizeze orice aruncator la tinta asta numita sufletul cititorului. modul acesta de exprimare mi se pare simplu si fara prea multe colturi. daca ar fi sa aleg pentru el un simbol, as alege linia curba, in nici un caz pe cea franta.
elementele din versurile mele, da, sunt uzate, iar ceea ce spui tu, sa caut elemente proprii e foarte corect. ma voi gandi si la acest aspect. cat despre goliciune...eu incerc tot mai mult sa le umplu, si, sincer sa fiu, nu e deloc usor. deloc usor.
nu imi prea place sa voprbesc despre propria persoana, fapt pentru care nu voi comenta nimic despre evolutia mea. ma bucura gandul ca exista si ca se vede

cat despre textul de fata, ma voi gandi la spusele tale. multitudinea ideilor nelegate din ultima strofa mi-a dat mari batai de cap, si aceasta problema nu am intampinat-o doar la acest text, ci la inca multe altele.

prieteneste si cu multumiri,

ma bucura faptul ca te regasesc in pagina mea, si, da poezia nu are nici o legatura cu numarul anilor. cat despre final...am citit dorinta anei blandiana si m-a pus pe ganduri....am realizat ca nu teribilismul etse totul. si am incercat un nou stil. sa vad ce-o iesi. cat desre inovatie....m-ai bagat total, total in ceata...
te mai astept cu mult drag

,

observ aici un text mult mai bun decat poezia pe care ti-am comentat-o ultima data. acum sa nu crezi ca esti perfecta, in nici un caz, iar strofa a 3-a imi sustine ambele puncte de vedere:versul 1 ma zgarie, versul 2 mi se pare absolut oribil, in timp ce versul 3 imi deschide sufletul, iar la versul 4 raman putin sa mai citesc o data. e cam uzat neintamplate, fapt pentru care, incetincet isi cam pierde forta. de asemenea, strofa2-versul 4 nu imi place absolut deloc, parca e pus acolo ca asa iasa prozodia. abia strofa 4 vine sa lumineze si, consider eu, ai realizat-o binisor. mai ai de lucrat, dar observ evolutia ta si consider ca esti pe drumul cel bun.

,

imi cer scuze pentru neatentie

text, pline.....asa e, sunt un imperfect, suntem niste imperfecti, caci, altfel, unde ar mai fi frumosul?

etxt fara forta, unde doar prozodia incearca sa faca ceva, prozodia, neinteresanta noastra cale de a culege de pe drum sau, ma rog, de pe strazi plina cu flori cinestiece ofilitura. nu mi-a placut, dar iti voi vizita pagina

,

tot imi era mie dor de tine ca am lipsit atata timp si iata ca te regasesc cum te-am lasat: nu stiu de ce, dar cand iti citesc poezia ma umplu de prospetime, asta ma faci sa simt
s-au atasat de sufletul meu in special versurile
ai putea cu mâna la ochi să silabisești conturul
trupului scos la vânzare ochilor tăi predispuși la mirare?

pe care le citesc ca pe o pirueta printre gene de lut


,

poate ca aici am vrut sa ma autoironizez pentru faptul ca uneori citesc doar cu ochii. va multumesc

,

imi place din ce in ce mai mult felul tau de a scrie, de aceea te provoc la un text impreuna.
ps: doi astri? care sunt aceia? :P

nu te-ai mai aruncat in constructii teribiliste si fara tremur atunci candle presori pe suflet.
am simtit mult mai intens aceasta poezie a ta fata de celelalte
esti pe drumul cel bun

,

sinucigase de poeti = nu cuvinte de poeti sinugigase, ci sa zicem cele care ii determina pe poeti la sinucid
ere. nu e tocmai explicatia exacta. dar e foarte aproape.
inima e deja sparta.

iti multumesc

,

gabriela, surprinzatoare aparitia ta in pagina mea. iti multumesc de trecere si gandurile lasate. sincer sa fiu, eu nu observ greseala. te rog sa mi-o arati cu degetul. m-au bucurat cuvintele tale si te mai astept

elena, intotdeauna incantatoare prin vorbe. citindu-ti comentariul m-am simtit mic ca nu am putut sa gasesc un colt de ceas sa las si eu un cuvant dupa citirea macar a unui text de-al tau. de citit, nu mi-a scapat nici unul. ma bucura cuvintele tale si te mai astept

pai cum sa nu fiu simetric bade? daca am ochiul stang albastru sigur ca si dreptul e. daca am jumatate de gura in stanga sigur ca am jumatate si in dreapta. am mana stanga putin stramba => nu sunt simetric la maini. si mai am capul crapat in partea stanga a fruntii (iar nu sunt simetric). in rest... sunt foarte simetric
inca ceva:

motto
shie eu mi-am dorit baiete
sa fiu un dulap, itzi spun,
da unu-n care se pun
nicidecum boarfe ci fete

hai ma genu fugi d-aici
ca stiu eu dorinta ta:
(chiar daca te-ai vrut arici)
nu sa fii dulap, ci ea

aleks, ma tem ca nu m-am facut prea inteles. iti respect parerea, dar sincer sa fiu, ma asteptam sa fie chiar simplu de gasit legaturile dintre figurile folosite si titlu. se pare ca mai am de lucru la felul cum ma exprim. iti multumesc de trecere si te mai astept

lory, ai dat de pamant cu imaginea ta din mintea mea. adica tu nici macar ca sunt simboluri nu observi? reciteste te rog, de dragul a ceea ce te credeam poezia

ana, o parerea nu ma supara niciodata si stii foarte bine asta. cuvinte care sa atraga atentia? te referi la uterul pe care l-am folosit sau vrei sa zici ca figurile sunt in general teribiliste? nu prea sunt de acord cu asta. oricum, voi medita asupra spuselor tale. aici nu e o poezie de dragoste. e o poezie - poza a sufletului meu. de aceea apar si elementele din prima strofa si alexandra. iti multumesc de cuvinte si te mai astept

ma bucura cuvintele tale. si ah! cat mai am de munca in poezie!
da, alexandra stie.
iti multumesc de urari si sa ai deasemenea o vara pe care s-o pomenesti mereu!

cred ca e prima data cand imi pare rau ca nu am nivel de acces 120. as fi dat din toata inima o stea pentru felul in care gasesti echilibrul curb intre starea fizica pe care o traiesti si cea sufleteasca, pentru felul in care reusesti sa torni sufletul cititorului dupa sablonul poeziei tale, pentru imaginile rupte carora le gasesti armonia intr-un tablou ca cel de mai sus. incantat sa te citesc mai trec pe aici

,