Oare mai merită să ies cu mine la plimbare
în lumea tensiunilor pe care am ascuns-o ?
Dacă mă recunoaște vinovăția
și mă întreabă de tine?
Mai bine stau lângă poartă și mă uit
Nu-mi doresc să ajung ca un fir de praf în ochiul tău
și să lăcrimezi.
Nu-mi doresc să-ți fiu lacătul sufletului
și nici gralul cu suspine ascunse.
M-ai îmbogățit cu zâmbetul tău
și mă
E sărbătoarea zilnică a omenirii
Și au venit, ca de-obicei, toți musafirii.
In capul mesei stau trufașii trecători
Din nații care-au dat cuceritori.
Pe laturi, înșirați ca rândunele,
Sunt cei
S-a umplut spațiul de cuvinte dezmățate,
umblă goale de tot, impudice, în auzul lumii,
ies din guri pretențioase, cu limbi late
sau prea ascuțite, printre dinți falși, albiți
de arta
Viața ca un balon de săpun,
cu irizații de moment
în mediu anarhic.
Diametrul contează pentru țepi,
de unde și când suflă vântul,
dar mai ales, în ce direcție.
Copiii se bucură de
E ziua mea albastră
Când e senin in mine
Și-i vară sufletească
N-am nori și nici suspine.
E ziua mea albastră
Când îmi doresc iubirea
Să-.mi fie iar mireasă
Iertându-mi rătăcirea.
E ziua mea
Nu plânge cuvântule nerostit!
Trebuie mai întâi să te naști
și-apoi, dacă te doare, țipă!
Te vor îmbrățișa alte vorbe,
dacă nu răsari în pustiu,
vei fi purtat din gură în gură
prin toată
De la venirea mea pe lume
m-a luat în primire Ea
și-mi arată clipă de clipă
puterea-i fără măsură.
I-am înțeles mai târziu rostul
și ne-am acceptat de voie, de nevoie
comunicându-i tot mai
Cuptorul verii și pentru o sticlă cu urme de suc
aruncată pe iarbă, lângă o bancă, pe aleea din parc.
Musca însetată se strecoară în sticlă, bea cât vrea,
zumzăie lovindu-se de sticla
DE-O TOAMNÃ
Mesager parfumul ei,
apoi culorile, adierea și norii,
singurătatea și liniștea.
Așa că m-am așezat pe banca din parcul pustiu
să-i respir prezența.
A venit și ea,
s-a așezat
Pentru că nu am prea avut grijă de mine,
voi fi pedepsit să fiu
ciobanul stelelor,
să am grijă de ele, să le număr,
să nu le pierd dincolo de marginea luminii
în vreo prăpastie a
Extaziant bordelul primăverii
cu florile, gâzele, păsările
în toate așternuturile și momentele,
coțăială pasională generalizată,
legală, pe săturate și gratuit
ca la începutul sau
SÃ-I AMINTESC
Caut printre curbele tăcerii
sculptate în dezamăgiri hieratice
copilul zgâriat de pierdute funerarii
în anamneza mea virtuală,
cu speranța că jocul de a fi
iar se va repeta,
Stăpâna mea întunecată ca adâncul mării
îți sunt dator viața jumate,
odihna mea, singurătatea
și reverii iubite de păcate.
Deși din veșnicie ai venit,
păreai la fel de tânără ca mine,
dar te-am
Sporește mulțimea care neagă axiome
prin invective înaripate mărșăluite,
se calcă pe busuiocul aruncat în drum,
vârtejul simțurilor nestăpânite
face revoluție să sature golurile mari și
Imi adun toate dorintele, esecurile, bucuriile,
rugaciunile, sperantele, greselile, iubirile,
fericirile si neferirile si toate trairile mele,
impart totul la suma anilor pe care i-am adapostit in
FACTURA VIEȚII
Nici eu nu mai înțeleg factura vieții
cu prea multe detalii, capitole si costuri
pe care trebuie să o achit zilnic,
mereu în natură, că banii nu-s primiți.
Și tot dau și dau
Încă mai sunt un subiect, înconjurat de predicate
la toate timpurile, pe harta sărbătorilor insolente
și a parastaselor nostalgice.
Ca un infractor, schimb îmbrăcămintea zilei,
să nu mă
CE CHINURI
Rugăciunea ta mi-a murdărit păcatele,
lumina ta mi-a înnegrit și mai puternic
întunericul din mine.
Ce chinuri îmi adaugi
înger al vieții
pentru dorința mea de a mă întoarce
de
Care jumătate a bărbatului?
Partea văzută, sau nevăzută,
aleatorie, sau selectată,
și de ce jumătate când
doar o coastă s-a folosit
ca să fie alungat din rai!?
Oricum, jumătate din
VIAȚÃ TRECUTÃ
Oftează ploaia pe zidiri , șiroiește,
suspină durerea pe obrazul străzii,
coboară din cer îngeri triști,
pustiul se răsfață în vitrine luminate,
noaptea geme cu umbre
Fiecare rid este o crevasă mortală în suflet,
care mă atenționează că drumul vieții
este fără întoarcere.
Tot ce mă înconjoară mă obligă să-mi continui
călătoria și efortul de remodelare
a
Odihnește-ți privirea pe dansul
copiilor de fluturi, din grădina
cu flori de adormit ezitările.
Îți voi șopti răspunsuri așteptate,
te voi mângâia cu gene de înger,
să visezi ploaie de
Am adunat sau am risipit
șaptezeci de fire de praf!?
Mi-am îmbogățit sărăcia, sau
mi-am sărăcit-o !?
Contabilitate absurdă
pentru arhiva nimănui !
Totuși, am dislocat materie
și am