Ridurile mele

Am impresia ca ai scris aceasta poezie intr-o dimineata in care dupa ce te-ai trezit ai privit direct in oglinda descoperind cu stupoare ca ai imbatranit. Apropo de remodelarea chipului, se pot face operatii estetice, dar cat despre remodelarea sufletului, daca nu au facut-o scoala sau viata, n-o mai face nimeni. Dar si o veste buna: continua sa speri ca vei fi onorat.

Ne înfruptăm cu poftă din efemer, ne înecăm în voluptate și ne pîndește frica, frica de urît, de boală, de grotesc, de moarte.Ea stă ascunsă, cu ai săi colți albi și ascuțiți, pregătită să sfîșie și ultima secundă de plăcere...neputința ne doare ca o rană sîngerîndă, bătrînii devin marionete uscate și urît mirositoare, e iadul promis de misionari...nu mai contează, cu părul alb, tremurînd pe picioare, vom lua bastonul și vom șchiopăta în lume, să propăvăduim frumusețea.