Alexandru Corneliu ENEA

POTOPUL Aici a fost o mare unde au trăit pești, apoi a fost o câmpie și păduri pe unde au trecut dinozauri, apoi s-au înălțat dealuri și munți pe unde au trecut specii ciudate, apoi alt

Am aflat că sunt dator vândut fotonilor care au scăpat golănește din iadul nuclear al soarelui. Dar cui nu-i sunt dator!? Chiar și mie îmi sunt dator cu bucuria existenței

SITA Toate celule îmi trec prin sita măruntă a timpului, fără bocitoare, cu misiunile îndeplinite, modeste, tăcute făcătoare de minuni. Grădină fertilă mi-e trupul în care complicate

ȘARPELE Poate eu aș fi șarpele din grădina raiului care se hrănește cu fericirea și nefericirea creației Lui și îmi diger rolul ce mi L-a dat în icoanele timpului. Dar dacă tocmai tu ești

Instabilul vârf de sarcină m-a obligat să mă racordez la energia existenței tale, la învoială cu momentul prescris, sau a hazardului și cu dorința virilă. Fulgerul de contact ne-a

DANS Te-a invitat fericirea la dans pe muzica ce-ți place, dar tu ai refuzat-o, că nu știi să dansezi și nu vrei să te faci de râs. Apoi, singurătatea te-a prins de mână și ați dansat

Mă ninge singurătatea în zi de sărbătoare, acoperit de liniștea albă îmi vindec miezul rămas fierbinte, ars de gânduri uscate, din lava aprinsă de curgerea timpului fără tine. Mocnește

Mi-am alungat ieri virtuțile pentru că m-au înșelat cu un golan de adevăr care le-a violat în haremul păzit de credibilitatea mea că nu-mi va cădea vreodata luna în cap. În spațiul

Poate că sunt sub o lege rescrisă, din codul timpului absurd cu pedepse malițioase agravante, pentru că am hăituit și furat anii care m-au instigat să trăiesc ca haiduc al multor

E iar o primăvară în codrul ca o țară. Jivinele tresaltă și ies vioi afară să știe toată lumea că-i bucuria mare și se adună-n haite către poteca mare. Albinele se-agită strângând polen din

PÃCÃLIT Și iar o să mă păcălească copilăria primăverii cu muguri, flori și rândunele, cu fluturi, cu parfumuri și sărbători, să cred că pot înapoia niște ani care s-au zidit în mine. Mă

VICTIMA Simțurile mele, ca brațele caracatiței, pipăie ascunsa lume în forme și chipuri din măștile existenței. Ți-am găsit privirea după vibrația sângelui tânăr ascunsă în teama

În lumea imaginată ai apărut dintr-o poezie pe care o trăiesc, metaforă a visului dăruit, după zile încheiate, pline de abuzuri risipite prin neuronii pedepsiți de senzații lacome de

Mi s-a stricat motorul uitării și dau pe dinafară amintiri scoase din adâncul fântânii memoriei, ca o apă tulbure, leșioasă, în jurul sufletului meu, gata să mă inunde cu regrete. Numai

Crește mortalitatea energiilor de orice fel, spre disperarea universului ros și de ciuma materiei negre! Haosul, personaj sterp, lipsit de voință și memorie, dispare și el în dezordinea

Sigur știi despre Cain și Abel, ca și despre Romulus și Remus din istoria fraticidului peren, până azi, când ne tot ucidem, urmașii lui Adam și al Evei. Neschimbată mentalitatea, calibrul

CÃRȚI S-au adunat multe și au plecat din rafturi cele de colorat, de citit, de învățat, de studiat și au rămas frumoasele, iubitele, prețioasele cărți care m-au fericit. Cu

Îmi pipăie timpul scheletul, Dacă îl mai car în spate Și uite că mai pot. Liniștit să stea, nearătarea, Chiar dacă îmi socotește pașii, Țigările, aparențele și e vigilent Cu

SIGUR Sigur, voi ajunge acolo înaintea ta, cu toată puterea de a povesti cum a fost aici, sub stele. Despre tine ce voi spune? Nici acum nu prea știu să te mărturisesc întocmai, dar, în