Mă văd o sumă de invizibile minuscule poliedre,
construcție virilă cu forme și fețe
regulate sau perfect defecte,
în ecuații imposibile.
Certat cu reflexele concave sau convexe,
stau
Îmi respir viața vestală și bacantă,
o suspectez că e ingrată și inflamabilă
pentru frisoanele când înfloream,
sau când m-a frământat de crud
să hrănesc înfometate eșecuri,
aproape de
Mi-am adunat toate duminicile vieții mele,
Dar nu a fost o mare sărbătoare.
Mi-am adunat toate zilele săptămânilor trăite
Într-o umilitoare oboseală fără rost.
Mi-am adunat toate orele de
VIAȚA
Viața a îngenunchiat in fața mea
să-și ceară iertare că nu prea m-a iubit
mai ales în ultimii ani, de când ea
s-a-mpletit cu alții și m-a aiurit.
Am luat-o-n brațe, stânjenit de
Într-o parte, timpul negru
lângă sfinxul său cu ochii deschiși
în căutarea prăzii.
În cealaltă parte, timpul luminii,
lângă sfinxul său cu ochii închiși
ferit de adevăr,
iar la mijloc,
Mi-am dorit și am ajuns atotputernic.
Am oprit timpul și am vizitat câteva planete,
câteva galaxii și universuri.
Revenit, am repornit timpul
și m-am așezat pe un câmp cu narcise
care
Mi-a căzut viața povară pe spinare
și mi-a încovoiat puterea.
Obligat sunt să-mi număr pașii de ieri,
să-i socotesc pe cei de azi,
pentru că mâine sigur o să mă împiedic
de trecutul
Și eu sunt un fractal de iertăciune
din A.D.N.-ul compromis în serie,
sfințit și reciclat lut - ceramică – lut,
vasal al timpului sublim calibrat
de spirale cuantice fără stăpân.
Sunt și
Periculoasă scara pe care tot urc
obligat de timp
și văd cum fiecare treaptă
în urma mea dispare.
Urc fără întoarcere,
fără teama că voi cădea,
pentru că mereu sunt pe prima altă
INSOMNIE
Am rătăcit cheile de la casa somnului meu.
Rămas afară, mototolesc gânduri
găsite prin buzunarele amintirilor
și-mi fac filme cum să mă strecor în vise.
Sfidarea somnului îmi
Îmi sunt hotarele-atacate.
Fidel, în infinitul meu
mă cuceresc incertitudini –
comete bombardând în Eu.
Acumulez durerea lunii
cu ea mă învelesc livid
devin planetă și in centru
m-ascund pe
RUGÃCIUNEA
Am scăpat și-n seara asta
de durerea rugăciunii,
mereu în așteptare, deasupra mea,
nevăzută și grijulie ca o mamă
care-mi răscolește în viața.
Strivesc între palme uitarea
NOI
Noi eram două silabe dintr-un cuvânt
pe care l-a rostit bucurându-se destinul.
Noi suntem răspunsul la aceeași întrebare
pentru o destinație căutată de fiecare.
Noi suntem două clipe
Nu mai mișcă !
A paralizat bătrâna noapte în patul meu,
când am stins veioza.
Respiră întuneric de s-a umplut dormitorul.
O las în liniștea ei și orbecăi printre amintiri.
Tocmai m-am
Ard în lumânarea mea
Risipită dintr-o stea,
Pâlpâi noaptea să-mi văd visul,
Ziua cred că-i paradisul
Și-mi măresc flacăra-n mine
Să-mi ard inima-n suspine.
Și-am tot ars din an în an
Ca
Supermarket absolut cu prețuri fără concurență
Conserve cu arlechini de import
Făină din lacrimi uscate pentru foietaj franțuzesc
Suflete legume culese din spitale
Rodii cu semințe de inimi
Ai mai urcat o treaptă,
eu mai cobor o treaptă.
Scările sunt sprijinite de cer
atât cât să ne vedem sufletele
și sper să nu împingi cu piciorul,
prea curând,
scara mea, încă paralelă cu a
Au și pietrele durerea lor
Și lăcrimează.
Flancat de stâlpii orizontului
Văd deschis drumul
Spre toate întrebările posibile
Din voința blestematei curiozități.
Înconjurat de jocuri fără
Am colonizat spațiul și timpul
sub astrul fățarnic
și am imperiul meu vertical
cât două tălpi.
Inchiziția luminii m-a condamnat
să-mi văd limitele umbrei.
De dragul cuiva mai radiez
Conceptul de paznic al nopții -
dacă noaptea se îmbolnăvește,
dacă are angoase de singurătate,
dacă se înjură cu luna nouă,
sau dacă suferă de iubire,
eu trebuie să o alin,
să-i recit
Un zeu îndiavolit a împodobit planeta
și mi-a făcut-o cadou la naștere,
lipit gravitațional, înfășat de plânset
în leagănul cu formă de cutie a Pandorei
și jocuri de-a viața, cu toate
În mine vagabondează în vals de fermioni
gravitoni, fotoni, bosoni și gluoni
și-n câmpul gravitațional mă intersectează
leptoni, hadroni, protoni și neutroni.
Mă văd din nucleoli și mă
SEMNÃTURA
În fața sferei, pe șevaletul gravitației,
soarele pictează timpul,
peisaj cu oceane și munți,
cu nori și ce mai închipuie el.
Din când în când, nemulțumit,
șterge câte ceva cu un
AE