Poezie
Creatia
1 min lectură·
Mediu
În mine vagabondează în vals de fermioni
gravitoni, fotoni, bosoni și gluoni
și-n câmpul gravitațional mă intersectează
leptoni, hadroni, protoni și neutroni.
Mă văd din nucleoli și mă imaginează
electromagnetic, constant nuclear slab și tare
jonglându-mi cuantele primordiale
desenate de cuarcii informaționali
sublimii îngeri semiraționali.
Și iată-mă materie eterogenă și-ancestrală
într-o lume aparent hibernală
înotând prin legile fizicii voinicește
în holograma universului patern
inundat de fotoni ce răzbat nebunește
prin trecut, prin prezent, prin etern.
Când om am fost botezat din cuvânt
nașul mi-a dăruit din spiritul său haric,
restul să las ce-am luat din pamânt,
un grăunte organic și-ovaric.
Și-am ales gândirea ce transcede
eliberat de materia vagabondă din final
care mi-ar sluți eul ce succede
agățat de cvadriga timpului criminal.
Mă umilește legea pământeană
potecuindu-mi liniștea vicleană
și din creația divină ce m-a dat
mă-ntorc în cuarci sperând alt aluat.
022.344
0
și nu asta e neapărat rețeta de făcut poezie
de fapt, nici nu există o anume rețetă
e cum simți și nu cred că-ți ies versurile chiar așa
asta după comprimat stările binebine, rămâi cu esența
cu exact ce e mai concentrat
și să știi: cu cât scrii mai rar, cu atât e mai bine