Poezie
flacara
1 min lectură·
Mediu
Ard în lumânarea mea
Risipită dintr-o stea,
Pâlpâi noaptea să-mi văd visul,
Ziua cred că-i paradisul
Și-mi măresc flacăra-n mine
Să-mi ard inima-n suspine.
Și-am tot ars din an în an
Ca boier și ca golan
Printre alte lumânări
Tot ca mine arătări
Din pământ, apă și cer,
Fiecare un mister.
Când furtuna mă lovește
Flacăra mea se micește
De îmi arde sufletul
Și-mi îneacă urletul.
De-un timp candelă-s în mine
Și mă port cum se cuvine,
Înrobit de amintiri
Din ursitele trăiri
Sub icoana de la mamă
Care blând, șoptit mă cheamă.
001.161
0