Poezie

viata

1 min lectură·11 aprilie 2016

Mediu

VIAȚA

Viața a îngenunchiat in fața mea

să-și ceară iertare că nu prea m-a iubit

mai ales în ultimii ani, de când ea

s-a-mpletit cu alții și m-a aiurit.

Am luat-o-n brațe, stânjenit de stare

și am mângâiat-o să nu mai suspine,

i-am dat un Campari și-o cafea mai tare

și o poezie scrisă pentru tine.

A zâmbit tristă și n-a mai scâncit

cum făceam și eu când m-a zămislit.

Suntem într-o barcă și ea a cârmit

către visu-n care eu te-am întâlnit.

Viața-mi stă acum oglindă-n cale,

ne privim tăcuți, dar o-ntrebare

parcă-i bolovan pornit la vale:

cât mai fi-vom pe-o cărare?

001.139

Alexandru Corneliu ENEA. “viata.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alexandru-corneliu-enea/poezie/14090903/viata

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.