Alexandru Corneliu ENEA

M-am furișat ca un hoț pe scara de serviciu și am intrat în casa viselor tale. Într-o ramă, m-am văzut și pe mine lângă vitrina cu dorințe acoperită cu pachetele de iluzii, stivuite până

În oceanul de lume, am pescuit o perlă unică, mi-am făcut-o bijuterie prețioasă și o port ascunsă în suflet, de teama altor tâlhari ca mine. Seara, mă uit la ea vrăjit și în contact cu

O voce-n mine stăruie să-mi spună că lumea nu e rea și nu-i nici bună și orice nume Dumnezeu îl are e fără de-nceput și fără de hotare, atotputernic și a toate știitor, etern neînțeles ca

SACUL Știi că sufletul fără ochi n-are lacrimi? Degeaba m-am ascuns într-un sac cu secrete bolnave, viclene sau milostive, pentru că s-a năpustit noaptea toxică și m-a tămâiat cu dușmănia

CULTURÃ 1001 nopți are lama unui cuțit ca semn de carte Byron scrie cu sângele unui efeb poeme erotice și eroice Baudelaire coboară cu Dante mai jos de infern și cântă Shakespeare cumpără

ANOTIMPURI Plecat să-mi caut o rațiune de iarnă, paznic cufărului meu cu sentimente, pentru că te-am văzut cotrobăindu-mă cu întrebări și priviri ciudate. Disconfort topit de sărutul tău

De multe ori m-am spulberat, provocat de libertatea mea de a alege și de acel altfel de a fi, ca un tren fără pasageri dornic și curios să deraieze într-un anume peisaj neafiliat

Iar m-am rătăcit prin ochii închiși în subteranele mele cu păcate endemice agățate de neuroni proscriși care mă viețuiesc, cuțite și bice în mâna subconștientului. Memoria pângărită pe umăr

RUGÃCIUNE Iartă-mi rugăciunile pe care viața mi le-a adunat semințe de speranțe. Eliberează-mă de ele prin bunăvoință, scapă-mă de dorințe și fie aceasta ultima

ÎNNOBILARE Seara asta, o bucurie m-a înnobilat În castelul iubirii adevărate, când mi-a atins umărul sărutul tău și iata-mă vasalul fericirii tale, obligat să o apăr cu orice preț, chiar

Prăbușit ca un Icar,cu aripile frânte, lângă o narcisă proaspăt înflorită, m-am ridicat ca un corb înțelept, înconjurat de mâini întinse, de larma lumii nesătulă și agitată de sentimente

Mi-am adunat anii îmbogățiți de risipa patimelor să-ți fac cunună de stele și o mică cetate în mine să-ți adăpostească taina din comorile viselelor tale. Ca un Don Quijote încerc să

Rama Pășeam tiptil pe lângă casa gândurilor tale Ochii erau grădina umbrită de clipiri Ca norii trecători grăbiți de soartă, Iar respirația zefir de primăvară Era cântec șoptit în vis

SÃRUTUL Adam a sărutat mâna Domnului după ce a primit spirit și Domnul a înțeles. Apoi, Eva l-a sărutat pe Adam și de atunci sărutul s-a transmis la toți urmașii lor ca o boală genetică a

DIMENSIUNE De aici și până aici, atât cât este umbra pe care o plimb în amintirea unora, este viața mea, adică suprafața imaginii în mișcare pe care mi-o dă lumina între prima

NEÎMPLINIRE Era un câmp care a fost muncit din el creșteau cuvinte roditoare ici colo buruieni strident mirositoare și-n aer timpul ca un zumzăit Culori și nunanțe alandala ca fluturi și

Printre crini și printre spini mi-era cărarea și căutarea sus către cer, vultur stingher, sau jos, la vale, cu jale mare. Tu m-ai găsit, eu ca ursit, să-ți fiu noroc și busuioc și

Greu mă demolează simțurile care-mi ocupă podul învechit și nu au unde să m-arunce moloz. Curg albastru prin sângele tău, îți rănesc gândul fericit și plec cu durerea de mâine. Dacă eu

RUGÃ Nu mă lăsa Domane să-ți cunosc măreția, pentru că nu voi rezista să te cuprind și mă voi prăbuși în umbra care mi-ai dat-o! Dă-mi, te rog, atât cât să pot exista în iertarea care

Călătoresc printre nebunele secunde în barca șubredă a vieții, cu vâsle de speranțe, prin unicul fluviu al timpului necunoscut care curge sânge prin universul meu violent și mă există. Înaintez

OFERTA Am acceptat oferta ta să plantăm împreună sâmburele miracolului în solubila coajă a realității și ne-am așezat comod sufletele în așteptarea credinței. A răsărit răspunsul, a