Poezie

vocea

1 min lectură·30 octombrie 2017

Mediu

O voce-n mine stăruie să-mi spună

că lumea nu e rea și nu-i nici bună

și orice nume Dumnezeu îl are

e fără de-nceput și fără de hotare,

atotputernic și a toate știitor,

etern neînțeles ca veșnic ziditor

și tot ce e, prin vrerea lui există

și tot ce nu-i există ca pe-o listă,

astfel ca eu s-accept ce s-antâmplat

să nu mă mir, să nu fiu supărat,

că legea-nțelepciunii pe pământ

nu e mereu din sfântul Lui cuvânt !

Poate că este-o energie infinită

într-o făptură neînchipuită !?

Dar cine-n locul Lui legiferează

din interes, sau cum i se dictează,

sau cei mârșavi la rău închinători

ticăloșiți de vremi și trădători,

răsplată-n chinuri aspre vor primi

când boala fericirii îi va adormi,

iar cei ce-au fost de alții oropsiți

și din plăcerea vieții izgoniți

primivor dreapta Lui milostivire

o altă viață pentru mântuire.

Vocea mă-ndeamnă să îți spun și ție

că totul are-un rost și nu-i pustie,

chiar dacă pare totul trecător

și Dumnezeu e bun și iertător,

totu-i în vrerea Lui necunoscută

și în iubirea care îl ascultă

și-n sufletul pe care ni l-a dăruit

să i-l păstrăm cât mai neprihănit !

001.238

Alexandru Corneliu ENEA. “vocea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alexandru-corneliu-enea/poezie/14115587/vocea

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.