Două secunde au înțepat ochii minutului
aventurier pierdut prin pustiul gândului,
dar nimeni nu i-a auzit strigătul.
Dunele cu nisip mișcător
l-au îngropat în eternitate,
anonim, printre
Cu acul unui compas,
Dumnezeu a înțepat haosul
și a definit începutul infinitului.
Inspirat, a stabilit drepte și forme,
grade și paralele aparente,
ca să orienteze imperiul materiei
cu
De zodiile cerului
atârnă oamenii marionete
pe scena pământeană.
Spectacol cu sute de milioane de personaje,
mereu în roluri secundare,
pentru fracțiuni minuscule de timp.
In culise - cimitire
MÂNA MEA
Mâna mea vrea iertare
pentru că a deschis ușa,
pentru că m-a dezbrăcat,
pentru că a mângâiat,
pentru că a scris și a șters,
dar, mai ales, pentru că a încercat
să mă spele de
Originalul și copiile luminii -
soarele și surogatele, feluritele becuri,
atât de trebuincioase.
Și iubirea are copiile ei,
dacă ... și când ...
Tot un fel de surogate,
adesea paliative
Și noaptea asta-i dăruită ție
adăugată altora o mie,
chiar dacă tu visezi departe
de ora care ne desparte.
În visul tău mă furișez viclean
ca picătura-ntoarsă în ocean,
cu o poveste
Sunt surprins să aflu că totul,
atât cât este și poate fi,
încape în formule ale matematicii,
inclusiv ignoranța mea.
Mă îngenunchează deseori
abstractul realității înțelese,
când
E noaptea crinilor în delir.
Sirop de parfum picurat spre cer.
Fanfara viselor n-are dirijor.
Și-a decupat raza baghetei
În erotice ondulații transpirate.
O stea a căzut pe blana
Puiul meu e obosit.
Dormi puiuț că noaptea-i blândă
și-ți dă vise despre rai
unde ai aripi de flutur
printre îngeri, peste flori
și-ți zâmbește Maica Sfântă.
Dormi să-ți vină iar puterea
când
ÎNDEMN POETIC
Dacă în fiecare zi tu naști o poezie
și suferi pentru ce nu suferi,
combini cuvinte ignobile, bețive, murate,
suduri smintite scăpate din acel spital spital
să pari modern în
Hai să ne continuăm vaietele și plânsul
pentru că de zeci, sute, mii și mii de ani
nenorocirile noastre nu mai au sfârșit.
Fiecare suntem o victimă sau un grup de victime
și avem durerea
DE CE?
De ce te privesc așa?
Încerc să te adun în mine,
să te păstrez pentru drumul
pe care-l fac mereu
către tine
și pentru drumul pe care-l voi face
fără tine,
dincolo de memorie.
Știute și neștiute, legile cosmosului
mă controlează;
în societate, justiția și injustiția stăpâne
mă guvernează;
școli de idei, politici, istorii și arte
mă modelează;
religii, dogme,
NARCISA ȘI BUJORUL
O tânără narcisă a-nflorit
lângă un bătrân bujor.
Și-au amestecat parfumul,
și-au unit sub soare umbra,
și-au împărțit roua,
până când un vânt gelos
a scuturat
FIECARE VÂRSTÃ
Fiecare vârstă cu setea și cu foamea ei
care mistuie distrugător
și cer de la speranță ajutor
fie că-s oameni-lupi, sau oameni-miei.
Fiecare vârstă cu durerea și suspinul
Între zidurile lumii
Stau pe tron cântând nebunii
Și-n afara de cetate
Îngeri beau cafea cu lapte
Pe deasupra, peste nori
Se aud cântând viori
Și mai sus stralucitoare
Arde veșnic
Urâto ! Ce frumoasă ești !
Te mai iubesc, câteodată cu ură,
după ce, canibală,
și flămândă de anii mei,
am fost amăgiți de aceeași inimă.
Nu-mi disprețui deceniile
care te-au adăpostit,
Santinelă încremenită în post de decenii,
îmbătrânitul arbore încă viguros,
nebărbierit de lichenii argintii,
cu ramuri obosite de puterea de a rezista,
tăcut, scorțos și falnic,
coroana ca un
Fulgerul nu are umbră.
Adun o grămadă de scrum
Să-l dau vântului sărac de umbră.
Gândesc și la neumbra cuvintelor
Din versurile cu umbre,
Ca idei și ele fără umbre.
Tratez despre lumile
Tată al meu care acum
poate ești în ceruri
m-ai adus în labirintul vieții,
mi-ai construit ca lui Icar aripi din spirit,
m-ai lăsat să cred că pot să zbor
și m-am prăbușit în mine
îngreunat de
Când ochii mei sunt supărați văd
sărmana stânca de pe muntele ăsta,
și ce mult mai are de trăit și suportat,
proțăpită la intersecția furiilor !
Și-n ea lighioane s-au instalat
să-i macine
Am întârziat să fiu prezent în basmele
cu înțelepții și balaurii
din parlamentul ipocriziei,
pentru că m-a pălmuit realitatea
pe strada deziluziilor
și am fost la medicul de vise
Zeus, tunând nervos ,
a tras o semnătură de fulger
pe coala cerului,
trăznind cu vârful peniței, furios
să-i rămână veșnică sentința,
de pomină clerului.
Savanții,ca avocați iluștri,
apără cu