Poezie

Tatal meu

1 min lectură·1 aprilie 2009

Mediu

Tată al meu care acum

poate ești în ceruri

m-ai adus în labirintul vieții,

mi-ai construit ca lui Icar aripi din spirit,

m-ai lăsat să cred că pot să zbor

și m-am prăbușit în mine

îngreunat de cunoaștere și necunoaștere.

Nu s-a făcut voia ta

cu toate că te-am ascultat

și i-am iertat pe toți,

cei care meritau și cei care nu meritau,

și chiar de le-am dat din pâinea mea.

Îți văd ochii albaștri

care se miră neînvinovățiți de timpuri apuse

și mă botez în apa tulbure a amintirii tale

rugându-ți iertarea

pentru ce-am făcut sau ce nu am făcut

pe placul tău,

furat de ispitele vieții

pe care mi le-am binecuvântat

001.806

Alexandru Corneliu ENEA. “Tatal meu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alexandru-corneliu-enea/poezie/1830141/tatal-meu

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.