Poezie

Umila rațiune

1 min lectură·27 aprilie 2009

Mediu

Hai să ne continuăm vaietele și plânsul

pentru că de zeci, sute, mii și mii de ani

nenorocirile noastre nu mai au sfârșit.

Fiecare suntem o victimă sau un grup de victime

și avem durerea trecutului înmormântată

în mijlocul creierului și-n minuscula genă

de la mai multe generații irosite.

Răzbunarea ne face viteji.

Memoria să nu doarmă sub flamura iertării

și nici împăcarea să nu ne odihnească

Cineva trebuie obligatoriu pedepsit

pentru mai multe generații, pentru legendă

Sângele trebuie să-și fiarbă neamul

întru gloria dreptății istoriei

Ieri au greșit ei și astăzi greșim noi.

Mâine vor greși ai noștri și ai voștri.

Înfuriați de victimele plecate de mult după iertare,

nu are rost să ne privim în ochi,

pentru că mușchii sunt judecătorii înțelepciunii.

Deci, hai să ne continuăm vaietele și plânsul,

cântecele dezastrului asmuțit asupra rațiunii,

umila rațiune mutată cu de-a sila în burtă.

001.456

Alexandru Corneliu ENEA. “Umila rațiune.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alexandru-corneliu-enea/poezie/1833979/umila-ratiune

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.