Poezie

Scrisoare

2 min lectură·27 aprilie 2009

Mediu

Scriu visului tău

dintr-o rază de lumină care mă călătorește.

Zbor mai repede ca orice gând frumos

către ceva care ademenește,

în liniște deplină și nu văd nimic,

deși parcă văd totul așa cum a fost.

Și vreau să știi că am lăsat spre pomenire

planetei mamă orice durere.

N-am luat cu mine pic de materie

din ce-am adunat sau mi s-a dăruit

care se-agață gravitației

și m-ar fi despărțit definitiv

de locul sfânt din infinit:

nici petele de umbră din gândurile triste

ivite de-ntuneric din focurile stinse,

nici icnete, nici lacrimi, iubiri, melancolii,

capricii, comedia sau stările distinse,

nici gloria statuii de timp mucegăită

și de securea lumii în alt chip recioplită,

nici strălucirea clipei

când mi-am învins păcatul prăjindu-mă pe plită,

nici milă sau regrete, nici chiar știința

care m-a înălțat viril sub soare...

Pe toate le-am lăsat ispitei

prin flori și munți și ape spre bine-cuvântare.

Și totuși am cu mine doar spiritul etern

care pe veci mă umple și-mi dezleagă

alt fel de existență, o altă fericire

care m-a rupt de spații, de clipa ce închegă.

Mă simt atât de liber și-s tot doar bucurie.

Prin raza de lumină plutesc în armonii...

Da-ți văd privirea tandră și teama disperării

din lumea-ți învrăjbită cu patimi și stihii

și zăbovesc pe-o creastă de univers și-aștept

ca și în noua stare cu mine iar să fii.

001.363

Alexandru Corneliu ENEA. “Scrisoare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alexandru-corneliu-enea/poezie/1833963/scrisoare

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.