Poate aș deschide un magazin
cu tot felul de condimente din viața mea,
expuse pe rafturile unor versuri,
împachetate în sinceritate semitransparentă,
pentru cititori avizați, cu papile
Pentru că nu știam să scriu,
am mâzgălit pe tot ce era alb,
am privit și ascultat,
până am învățat să învăț ce știau alții.
Acum, știu și-mi semnez greșelile,
dar cu cerneală
De o vreme,
mi-am cam neglijat orele și zilele
care au trecut pe la mine
și ele au plecat de unde au venit.
Nu am fost nepoliticos cu ele,
dar stau grămadă la ușa vieții mele,
dau buzna
Pe carnea unui copac, bine preparată,
se vor tatua versurile mele să înlocuiască
viața lui tăiată cu viața mea trăită,
energii risipite în alchimia trecerii
din rădăcini pierdute în
Vrei să-ți închiriez viața mea ?
Poți trăi în ea după voie,
e mobilată cu de toate
dar nu prea noi,
are și o bibliotecă plină
cu amintiri și vise
care nu-s de împrumutat,
iar în
Am mai cucerit o zi, cu noaptea ei cu tot,
victorios, i-am luat scalpul de Meduză
și l-am împietrit în trecut pentru totdeauna.
I-am lăsat lui Perseu gloria și ea trecuta!
Alte dihănii de
Dacă mă trezesc și oftez,
e luni dimineața.
Vineri, mă interesez
cum va fi vremea in weekend.
In rest, brokerul destinului meu
mă joacă la bursa vieții.
De un timp, tu ai investit
Fecioara nopții toarce fire de întuneric,
Fecioara zilei toarce fire de lumină
Și amândouă împletesc haine de umbre
Pentru sărăcia lumii.
Feciorul nopții însămânțează stele,
Feciorul
Fii atent când mergi pe apa gândurilor tale,
În larg, departe de malul realității,
Valuri stresante te pot trimite spre abisul tristeții
Printre mortăciuni de vise și cadavre de
Te acuz de hoție pentru că
mi-ai furat singurătatea
și vrerea de a fi oriunde
fără bagajul chipului tău,
fără nepăsarea zilei,
fără stresantele dubii!
Și nu te iartă universul meu
prins în
Nu săpa în cântecul meu,
portativ cu multe adnotări.
Te oprește la cheia sol
în tonalitate majoră,
unde vei găsi printre doimile mele
câte un diez sau un bemol,
când octava își peierde
Nu-mi stă bine cu aură pe suflet
și am agățat-o de o stea
pe care s-au așezat niște muște,
au ciupit-o bufnițe scrobite,
iar clovnii cuvintelor
au folosit-o ca țintă
pentru cartușe
Eu,
fragment de viață din fragment de haos,
aliat în dialogul moștenit prin tradiție
cu timpul din orfelinatul universului
care nu-mi dă voie
să fiu obscen cu darul de a suferi,
încă mai
Când ne plimbam pe străzile nopții
cu asfaltul și zidurile dogorâte,
dintr-o dată, mi-ai spus că și îngerii au diavolul lor,
dar și diavolii au îngerul lor, ți-am răspuns
și ne-am mirat
Un el și o ea, din alt univers, ajung pe Terra. Într-o librărie, reconstituie în mare viteză, prin holograme, conținutul mai multor cărți despre dragoste, istorie, artă, extraterștri,
Pentru o situație, două rezolvări.
Puse pe balanță am de ales
pe cea ușoară, sau pe cea cu greutate
și fiecare cu alte consecințe,
care puse pe balanță atârnă diferit.
Și iar am de ales în
Pe lista vieții, în așteptare,
să mă chemi sărac de mine
ca un semn de întrebare
victimă născută-n tine.
Portativul tău cu stele
nota mea îți prisosește,
nu mă duce printre
Vicleană țigara se vrea sărutată
și-mi fură din bani și din ani,
otravă iubită din iad ridicată
fumată de nobili și de golani.
Silfidă cu aer cețos albăstrui,
cocotă brunetă sau blondă
Un zeu îndiavolit a împodobit planeta
și mi-a făcut-o cadou la naștere,
lipit gravitațional, înfășat de plânset
în leagănul cu formă de cutie a Pandorei
și jocuri de-a viața, cu toate
M-a ponegrit o stafie la icoana
care îmi știa candela tristeții
cum îmi ardea timpul.
Nu s-a lăsat și a-nceput să sape
în liniștea ticăită de inimă,
a plantat răsaduri de
Plictisit de atâta respirație uniformă
mai și tușesc ajutat de țigară
în fața orelor fără stăpân
trecătoare prin mine.
Clipesc cum trebuie,
dar ochii se ceartă cu viciul meu
care arată
Ca o piatra de moară
s-a așezat peste mine ziua de azi
și-a început să mă macine
învârtită pe axul nervilor
până mi-a stors pe rând
nechematele întrebări despre tine,
neprimitele
M-am înscris la școala de utopii.
Din prima zi am aflat că orice utopie
este reală, pentru că există,
ca oricare vis de care îmi amintesc
și-l pot povesti.
A doua zi, am aflat că dacă îl
Sub arborele timpului
se odihnea trecutul meu,
cred că adormise obosit,
pentru că l-am pus să-ți povestească
despre neroziile mele.
Când am greșit verbul a face
și nervii ți-au ridicat