Alexandru Corneliu ENEA

Poate aș deschide un magazin cu tot felul de condimente din viața mea, expuse pe rafturile unor versuri, împachetate în sinceritate semitransparentă, pentru cititori avizați, cu papile

Pentru că nu știam să scriu, am mâzgălit pe tot ce era alb, am privit și ascultat, până am învățat să învăț ce știau alții. Acum, știu și-mi semnez greșelile, dar cu cerneală

De o vreme, mi-am cam neglijat orele și zilele care au trecut pe la mine și ele au plecat de unde au venit. Nu am fost nepoliticos cu ele, dar stau grămadă la ușa vieții mele, dau buzna

Pe carnea unui copac, bine preparată, se vor tatua versurile mele să înlocuiască viața lui tăiată cu viața mea trăită, energii risipite în alchimia trecerii din rădăcini pierdute în

Vrei să-ți închiriez viața mea ? Poți trăi în ea după voie, e mobilată cu de toate dar nu prea noi, are și o bibliotecă plină cu amintiri și vise care nu-s de împrumutat, iar în

Am mai cucerit o zi, cu noaptea ei cu tot, victorios, i-am luat scalpul de Meduză și l-am împietrit în trecut pentru totdeauna. I-am lăsat lui Perseu gloria și ea trecuta! Alte dihănii de

Fecioara nopții toarce fire de întuneric, Fecioara zilei toarce fire de lumină Și amândouă împletesc haine de umbre Pentru sărăcia lumii. Feciorul nopții însămânțează stele, Feciorul

Fii atent când mergi pe apa gândurilor tale, În larg, departe de malul realității, Valuri stresante te pot trimite spre abisul tristeții Printre mortăciuni de vise și cadavre de

Nu săpa în cântecul meu, portativ cu multe adnotări. Te oprește la cheia sol în tonalitate majoră, unde vei găsi printre doimile mele câte un diez sau un bemol, când octava își peierde

Nu-mi stă bine cu aură pe suflet și am agățat-o de o stea pe care s-au așezat niște muște, au ciupit-o bufnițe scrobite, iar clovnii cuvintelor au folosit-o ca țintă pentru cartușe

Eu, fragment de viață din fragment de haos, aliat în dialogul moștenit prin tradiție cu timpul din orfelinatul universului care nu-mi dă voie să fiu obscen cu darul de a suferi, încă mai

Când ne plimbam pe străzile nopții cu asfaltul și zidurile dogorâte, dintr-o dată, mi-ai spus că și îngerii au diavolul lor, dar și diavolii au îngerul lor, ți-am răspuns și ne-am mirat

Un el și o ea, din alt univers, ajung pe Terra. Într-o librărie, reconstituie în mare viteză, prin holograme, conținutul mai multor cărți despre dragoste, istorie, artă, extraterștri,

Pentru o situație, două rezolvări. Puse pe balanță am de ales pe cea ușoară, sau pe cea cu greutate și fiecare cu alte consecințe, care puse pe balanță atârnă diferit. Și iar am de ales în

Pe lista vieții, în așteptare, să mă chemi sărac de mine ca un semn de întrebare victimă născută-n tine. Portativul tău cu stele nota mea îți prisosește, nu mă duce printre

Vicleană țigara se vrea sărutată și-mi fură din bani și din ani, otravă iubită din iad ridicată fumată de nobili și de golani. Silfidă cu aer cețos albăstrui, cocotă brunetă sau blondă

Un zeu îndiavolit a împodobit planeta și mi-a făcut-o cadou la naștere, lipit gravitațional, înfășat de plânset în leagănul cu formă de cutie a Pandorei și jocuri de-a viața, cu toate

M-a ponegrit o stafie la icoana care îmi știa candela tristeții cum îmi ardea timpul. Nu s-a lăsat și a-nceput să sape în liniștea ticăită de inimă, a plantat răsaduri de

Plictisit de atâta respirație uniformă mai și tușesc ajutat de țigară în fața orelor fără stăpân trecătoare prin mine. Clipesc cum trebuie, dar ochii se ceartă cu viciul meu care arată

Ca o piatra de moară s-a așezat peste mine ziua de azi și-a început să mă macine învârtită pe axul nervilor până mi-a stors pe rând nechematele întrebări despre tine, neprimitele

M-am înscris la școala de utopii. Din prima zi am aflat că orice utopie este reală, pentru că există, ca oricare vis de care îmi amintesc și-l pot povesti. A doua zi, am aflat că dacă îl

Sub arborele timpului se odihnea trecutul meu, cred că adormise obosit, pentru că l-am pus să-ți povestească despre neroziile mele. Când am greșit verbul a face și nervii ți-au ridicat