Poezie
tigara
1 min lectură·
Mediu
Vicleană țigara se vrea sărutată
și-mi fură din bani și din ani,
otravă iubită din iad ridicată
fumată de nobili și de golani.
Silfidă cu aer cețos albăstrui,
cocotă brunetă sau blondă
se aprinde și arde în gura oricui
și-mprăștie scrumul a frondă.
Din ea nicotina îmi este de leac
când nervii se-agită în mine,
știu că-mi scad anii sortiți cât un veac
dar răul din ea îmi dă bine.
Chiștoacele-ngrașă bugetul de stat,
otrava cu marcă se fabrică-n masă,
profitul imens la mulți fragmentat
și moartea-nflorește, dar cui ce-i pasă !
Scrumiere, pilule, comerț și spitale,
pompe funebre și medici titrați,
artiști, traficanți, cu toți fac parale
din noi, fumătorii, huliți, blestemați.
Mă știi rob țigării și fumului ei,
mă cerți și mă-ndemni să o las,
iubire mi-arăți, rog țigări să îmi iei
că-i singurul viciu în mine rămas.
001358
0