Alexandru Corneliu ENEA

Aș vrea un vers ca ființa ta, cuvânt dezmierdat, sărutând fiecare silabă ascunsă atunci când rămân agățat de absența zâmbetului tău blând care m-a ademenit și prin inocență. Aș vrea un vers

Încă o zi și-a defilat compania de ore cadențate, perfecte, în uniforma minutelor standard. În tribuna elitelor cu gânduri civile, am primit știrile lumii, ondulate, scandate cu

Pe un mal al vârstei mi-am îngropat spre uitare o parte din trecut, am acoperit cu pământul nepăsării, bătătorit cu nervii abuzului de sine, Doamne, iartă-mă ! am zis de trei ori și m-am

NU-MI CERE Nu-mi cere să-ți restitui imaginea! Concertul obsesiilor cântă capriciile desenate de compasiune pe trunchiurile teilor sălbatici. Nu-mi cere elixirul durerii cerșit de corul

Cred că mi-a expirat viza pentru paradis și am rămas la frontiera iluziei unde mă controlează indolența intrigată că nu prea am bagaje, ci doar cu un ardei iute și un castramete murat

EPOCA MEA Pe coșciugul epocii mele înflorește un cântec blestemat. Osemintele și-au dăruit valoarea în cărțile de istorie ale durerii. Societatea s-a restaurat de câteva ori așa cum a vrut

Și pentru mine sunt zile mai mari sau mai mici, niciuna egală sau la fel cu alta, în jurul aceluiași astru cu congreția sa de derviși rotitori în ritmul muzicii cosmice. Obraznic, timpul se

M-am vândut pentru un vis și am încasat imediat nenumărate speranțe. Sunt mult mai bogat! Dar ce să fac cu ele, pentru că fiecare îmi cere să le trăiesc și timpul îmi descoperă că m-am

Când ne plimbam pe străzile nopții cu asfaltul și zidurile dogorâte, dintr-o dată, mi-ai spus că și îngerii au diavolul lor, dar și diavolii au îngerul lor, ți-am răspuns și ne-am mirat

RUGUL MEU Luat de liniștea venită în valuri, ajuns pe insula singurătății mele, m-am apucat să mă inventariez. Sunt foarte nemulțumit de întunericul, în variante, pentru că mi-a ascuns

Cât timp banii vor mai împărăți viscerele lumii vor exista arme și granițe de toate felurile ca să umple haznalele deja prea-pline ! Degeaba pădurile se fac minuni de cărți și undele poartă

Aglomerație și multe probleme în infernul cotidian. Din interiorul meu, îl străbat cu ochii și auzul surprins și indignat de amalgamul turnului babel al tuturor stărilor suprapuse cu

Vocea mea e arestată în mine. Vine la vorbitor tot mai rar uitată, neglijată sau părăsită de amicele ei risipite aiurea, prin voia vremurilor sofisticate. Răspundea celorlalte

Cădea din pustiu Un sunet târziu Pe aripa stângă, Rămas ca o dungă. Se scurge în mine, Îmi intră în vine Și iese suspine Plecând către tine Curat ca o rouă. De mult ce mă plouă Cu lacrimi

SUFLETE COSMICE Ca orice nor cosmic de viață am tot adunat particule cu fericiri, dar și ce a mai gravitat în jurul meu, până la forma care parcă a fost ieri când asteroidul tău mi-a lovit

APOCALIPSA II Toate ușile și ferestrele deschise, străzile fără mașini, muzeele fără vizitatori, magazinele fără cumpărători, apele fără pescari, cerul fără avioane, ogoarele fără

Dansez cu tine melodia vrajbei noastre, ne zvârcolim uciși de muzica tăcerii plătită de memoria ascunsă de pecete și ne-nvârtim chinul valsând. Lumina își înfinge-n noi cuțite și ne privim

Te-am visat statuie din fildeș și eu Pygmalion. În zadar Afrodita ți-a dat viață, eram prea bătrân și m-ai dăruit celor care-și iubeau statuile visate. Când m-am trezit, erai copia unei

În acest codru de oameni, pe străzile poteci ale orașului, prind din zbor cântecul vocilor plecate din ochi care mă ciocnesc și arareori îmi zgârâie indiferența. Coaja

Sunt și eu un memory stick care adun, și adun, și adun, prins de o nano-celulă a unui nano-neuron din creierul universului. Aștept să fiu descărcat când o vrea softul Lui, să mă pună în