Din primavară

atentie, un typo. apoi cu urlarea linistii neputintei e cam fortat si in plus e o imagine care a devenit mult prea comuna de cand cu munch. si linistea care troznește cred ca e tosnește, ca e asa e in romana. finalul cu laleaua e de efect, imi place.

Îți bagi
pumnul strâns în gură, urlă
frenetic abcesul. Unghiile
ți le înfingi în carne, sângele
ți se sparge în lu
carnele ochilor.

O frântură de timp
îți mutilează liniștea, înțelepciunea ți se mută
sub creier. Troznește în așteptare, dar
iată, se întrevede un zâmbet candid.

Alături, durerea
te naște. Cheia
te deschide. Și pântecul. Și peste toate

cerul unei alte nopți

aurii

.

Laleaua Roșie
înflorește în crupa ta rece -
murmurul primăverii.

domnul Minai Constantin a refăcut poemul, dar, tocmai pentru că e re-făcut el nu mai aparține primului autor.
La obiecțiile Ancutei Leonard ar mai fi de adăugat: nu dau bine \"stoarce frenetic o dorință\" (ar trebui sugerată idee), \"răscrucea dintre iubire și umilință\" (sună de parcă ar fi luat dintr-un tratat de etică sau din scrierile Sfinților Părinți; nu că asta ar fi rău, dar e spus direct, ca de la catedră), \"întregul sortit sacrificiului\" (la fel), epitele \"nefaste\", \"candid\".

Sunt și imagini frumoase, n-am ce zice.

dle M.C.,aveti toata stima si respectul meu si va rog sa nu va simtiti dator sa-mi dati sfaturi de a citi, de a ma actualiza.nu-mi doresc nemurirea prin poezii, ci o stare de bine.am dreptul sa fiu un \"neoclasic\", chiar daca va displce.sper sa nu mai recidivati inspirandu-va din textele mele, chiar daca imi doriti binele cu lectii virtuoase sau prin paraciuni din vanitate.salutari.