Cântecul despărțirii

Scurt, clar și cuprinzător...
Sfârșitul, totuși, parcă l-aș fi văzut altfel.

\"Sfinxul scria cântecul despărțirii
pe o frunză uscată.
Vipera și mătrăguna dansau\"

Ultimele trei versuri aparțin parcă altui decor.

Cu prietenie, Eugen

eugen, poezia asta are o cheie in viata mea personala. am pastrat secvente. multumesc pentru atentie.

poem mistic care revela fragilitatile si violentele terenului nostru mintal,emotiile primitive,solemne ,concentrate,epurate,simple(calitati rare)
atentie la amestecul \"chimic \" între retro si modern unde ar trebui sa fie mai curajos,mai\" nebun...\"

Uite dece nu scriu eu aici!o anumita pudoare ma impiedica..Tu iti afisezi chinurile,supararile si impacarile si lumea comenteaza iar tu mai si subliniezi ca e viata ta personala..Nu ai nevoie sa te justifici..Se vede ca treci printr-o mare suferinta si ma intreb ce vei face fara ea.E sosul tau,inspiratia ta si ,deocamdata,succesul tau ca poet.Continua sa suferi si sa scrii.Ultimele sunt bune!Sunt curios ce va urma.La Paris se plimba japonezii mascati si porcii rad de ei prin bistrouri.La Sorbona ...invers!

iar te-ai furisat in gandurile mele d.g.! da,se pare ca sunt chinuit chiar de mine, de incercarile mele de a ma exorciza (cu toate ca, in sadismul meu, imi plac),dar nu asta ma determina sa scriu.scrisul este ca o revarsare de spuma din oala in clocot care-s.si-mi zangane capacul din creier, dar nu pot stinge focul si tot fierb la foc cu diverse intensitati.iar tu,de pe bulevardele parisului, imi adaugi spice-uri provocatoare si ma amesteci cu linguroiul vorbelor tale!asta e! salve domine!