Poezie
Verticala
1 min lectură·
Mediu
Insecte cosmice zburând hai-hui
Sfredelesc candide
Cetatea de atomi – verticala mea.
Praf, gaze nocive si spini de gheță acidă
De-avalma mă-nvechesc.
Catastrofal, se prăvălesc în mine
Cascade de unde policrome
Și mă atrag perverse sirene.
Sunt un biomagnet
Pentru viruși, microbi și legi.
Legile, atât de corozive !
Pecetluindu-mi zodia
Razele de stele ciclic mă rănesc.
Astfel, chiar verticala mea
E sita ce mă cerne.
Doar umbra credincioasă, sfetnic mut,
Îmi duce steagul în bernă
Spre liniștea orizontală.
Minusculă eclipsă pentru câteva decenii
Pe obrazul pământului,
Cetatea mea de atomi – verticala mea
Vasala Minutului, rezistă încă
soldaților - zile, sergenților - săptămâni,
ofițerilor - luni, generalilor - ani
și se oferă lovită de păcatul original,
prăbușita la picioarele mareșalului VEAC.
054.058
0
