Poezie
pentru joia atingerilor apăsate...
1 min lectură·
Mediu
de când se construiesc în mine
poduri
îmi simt fața goală atât
de goală
încât sunt nevoită să
mimez o sufocare ca să-mi găsesc
conturul ochilor aș putea
chiar
să plâng
spre interior să-mi inund
picioarele atunci mâna ta
înfiptă
în coapsa mea dreaptă ar fi
o epavă scufundată de greutatea
tuturor lucrurilor
pe care nu ți le-am spus și
simt că uzez sentimentul ăsta plimbându-l
prin vene izbindu-l de coaste
ca pe ceva ce
aș vrea să lase urme în toate colțurile mele
tu
nu știi că de atunci
vertebrele mele au rămas
îmbrățișate
în sâni mi s-a ascuns
tot
timpul
dintre noi
012.148
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Alexandra Vlad
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 104
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 28
- Actualizat
Cum sa citezi
Alexandra Vlad. “pentru joia atingerilor apăsate....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alexandra-vlad/poezie/1756941/pentru-joia-atingerilor-apasateComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Probabil daca am diseca sufletul tau draga poeta, am gasi amarul si tot odata fericirea lumii in vartejuri infinite de idei...
Din toate astea mereu vor iesi poezii nescrise de nimeni pana acum...ce rotesc mintea noastra, o obosesc, ne fac sa gandim, sa comparam, sa decidem, sa ne imaginam privirea pe care o avea poetul cand mazgalea aceste cuvinte pe foi de hartie sau de zgomot al tastelor intr-o camera obscura...
Propun inca o data, sa imi arati cu degentul pe cel care se incumeta sa proveasca in acei \"ochi\"