pentru joia atingerilor apăsate...
de când se construiesc în mine poduri îmi simt fața goală atât de goală încât sunt nevoită să mimez o sufocare ca să-mi găsesc conturul ochilor aș putea chiar să plâng spre interior
AVAlexandra Vladpoem egoist
port în buzunare globuri de sticlă din acelea pe care dacă le scuturi ninge mi le pun la încheieturi să merg lin să nu-mi scârțăie pașii când îți calc apăsat pe abdomen vreau să fiu un
AVAlexandra Vladși niciodată nu ar fi o ultimă stație
ți-au crescut copii în gropițele din obraji și ai început să mă iubești ca un om mare mă gândesc să mă mut într-un tramvai dimineața toate tramvaiele merg spre nicăieri apoi spre casă la
AVAlexandra VladNu mă cheamă Eva
în pântecul meu nu stă începutul mama curăță mărul coaja cade în spirală mama se gândește la timp tu îmi potrivești coasta ca pe ultima piesă a unei păpuși ce aștepți să prindă viață tu
AVAlexandra VladI chase the sun It chases me
pereții mei împrumută expresii faciale dezgustul tău stă spânzurat de tavan indignarea mea așteaptă lipită de geam confirmarea ironică a universului da maștile noastre nu se mai
AVAlexandra Vladritual
las odihnă luminii mâna desprinsă de trup îmi numără vertebrele îmi măsoară omenescul cu latul palmei aproape patru îngerii cântă în yoruba ritmuri păgâne dansează în prag zeilor mă
AVAlexandra Vladumbrele mele dansează
îmi cresc colți în palmă lucrurile îmbătrănesc și mor uneori și de două ori pe zi în locul lor se nasc umbre când vreau să mușc din amintiri îmi pun mâna pe frunte le mestec între
AVAlexandra VladIntimate
aș vrea să calc până în centrul ființe tale acolo unde miroase a nou-născut să mă împac cu toate păcatele pe care nu le-ai făcut pentru mine înăuntrul tău să ia forma tălpilor mele să trag
AVAlexandra VladSe va vedea lumea mai bine prin ochii tăi?
dacă mă voi hotărî să nu mai deschid ochii niciodată vei ști să-mi povestești despre cum își închiriază oamenii spațiu pe nori sau despre urmele de pași de îngeri care rămân pe
AVAlexandra VladMagnolie
în mine crește o magnolie rădăcinile ei mi se împletesc în piept mi se înoadă în sâni devin sfârcuri în zilele bune îmi înflorește în pântece mă face mamă a tăcerii ce se naște după ce tu
AVAlexandra VladTu mă iubești ca un bărbat
tu îți porti inima în mânecă îmi spui că nu mă vrei perfectă tu ești bărbat și bărbații iubesc doar punctele slabe ale femeilor când îți vine să mă alinți îți lovești mâneca de ziduri lumea mea
AVAlexandra VladAi uitat să mă întrebi
în încăperea aceea totul era viu pereții respirau deasupra mea se auzea un fel de bătaie plăcută cu ecouri în mine mă loveam de forme asimetrice calde mă iubeau mult cred altfel nu m-ar fi
AVAlexandra Vlad