APAlexandra Panaete
Verificat@alexandra-panaete
Iași
„"Language is a skin: I rub my language against the other. It is as if I had words instead of fingers, or fingers at the tip of my words. My language trembles with desire." Roland Barthes”
În prezent, redactor la săptămînalul studențesc "Opinia Veche" și studentă în anul al II-lea la Departamentul de Jurnalism și Științele Comunicării din cadrul Facultății de Litere a Universității "Al. I Cuza" din Iași.
Observ totuși o oarecare sacadare în idei care nu știu dacă vine de la tehnoredactare sau din haosul din cursul gîndurilor. Oricum, erosul și flora de prea puține ori s-au întîlnit în forme mai fericite.
Pe textul:
„noaptea asta cu aromă de piper" de Alexandru Gheție
0 suflu
ContextDorian, nu, nu sînt deasupra Academiei, doar ader la principiile profesorilor mei de la Iași. Dumitru Irimia a scris în România Literară un articol destul de complet asupra acestei teme în 2002, http://www.romlit.ro/de_ce_scriu_i_susin_scrierea_cu__din_i .
Alexandru, mulțumesc pentru feedback. Încrîncenarea cred că derivă dintr-o nevoie lăuntrică de a liriciza, chiar și în mediul prozei, de a creea imagini încărcate spre a transmite mesajul complet, în viziune proprie. Poate dăunează, voi încerca pentru experiment, să mă detașez mai mult ca narator. Merci.
Alexandru, mulțumesc pentru feedback. Încrîncenarea cred că derivă dintr-o nevoie lăuntrică de a liriciza, chiar și în mediul prozei, de a creea imagini încărcate spre a transmite mesajul complet, în viziune proprie. Poate dăunează, voi încerca pentru experiment, să mă detașez mai mult ca narator. Merci.
Pe textul:
„Dincolo de ferestre" de Alexandra Panaete
0 suflu
ContextStihurile par scrise în starea de veghe, atunci cînd nu ești nici realmente ancorat în real, nici inconștient, într-un periplu narcotic printre umbre și gînduri. Frumoasă și simplistă halucinație nocturnă. Sînt reușite elementele de oralitate, care fluidizează și ritmicizează.
Pe textul:
„convorbire" de bratu marian viorel
De îmbunătățit0 suflu
ContextUn punct forte este paleta coloristică care pictează un fundal disolutiv pentru peisajul de ansamblu. Resimt versurile ca strigăte interioare, văd un pictor care aruncă spasmodic vopsea pe șevalet. Imagini puternice înlățuite armonios. Unele rime forțate ușor, pe alocuri, dar privind imaginea mare, nu supără. Vezi moartea ca pe o căutare perpetuă și dureroasă ori căutarea ca pe o specie de moarte ? Sper să nu fi judecat prea superficial.
Pe textul:
„Sonet L" de Ovidiu Oana
0 suflu
Context