Poezie
Carnaval
1 min lectură·
Mediu
aș vrea să merg și eu o dată
la teatru să joc rolul
unui cetățean turmentat
sau poate al unei Ofelia
contemporane.
da, așa ziceam și eu.
cred că cer prea mult
deși-i așa de simplu.
cine ar putea oare juca
mai bine decât mine
atâtea roluri?
și recunosc, că nu l-aș putea
nici eu juca mai bine
ca tine
pe Hamlet.
apoi, să merg la carnaval
cu ai tăi, să le arăt
cât de nebună sunt.
să fiu aleasă
pentru-o noapte
regina balurilor mascate
a tuturor alienaților
cu acte.
și normal că vor veni
și-ai tăi și tu
și vor veni și Shakespeare
și Bocaccio
și-o să dansăm toți
ca bacantele lui Dionisos.
și la sfârșitul nopții,
ce?
vorbești prostii,
nu-ți fie frică,
că noapte e mereu
și-i carnaval tot timpul
să nu stingi lumânarea
(să nu cumva să sperii actorii,
că sunt și ei oameni.)
să știi că se va stinge singură.
002303
0