Poezie
ochii albaștri visează retro
1 min lectură·
Mediu
nu mi-am mai văzut mâinile de ceva
vreme/sunt mai albe decât credeam/asta
în timp ce punem dragostea la uscat
cu clești de plastic/ răsare soarele a șaptea
oară azi și copiii nu se mai nasc cu ochi albaștri/
noi ne privim de-o viață/ nu s-a schimbat nimic
eu am patru mâini/iar pașii tăi se fac că e toamnă
ne punem mâinile la ochii celuilalt/de azi nu mai râdem
discret///
ne despicăm burțile unul altuia/ și ne băgăm cu
totul acolo/ miroase ca-ntr-un magazin de dulciuri și tu nici nu știai/
eu nici nu știam
#nimeni nu știa de fapt#
că tu încă mai ești copil și că---
viața are sens și-n afara ceștilor/ caii pe care
zboară fețifrumoșii sunt maro și pasc iarbă/ cel mai bine
la prânz
ileana este mai blondă decât avea impresia/ în sfârșit singura
care spune povești ca lumea/ ne iubește pe toți și ne leagă la mâini
cu firele tale de păr
#te las în cada mea de acril/ îți pun ochelarii bunicului tău pe nas / nu te mai las
să visezi cu ochi albaștri#
001.480
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Alexandra Onofrei
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 181
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Alexandra Onofrei. “ochii albaștri visează retro.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alexandra-onofrei/poezie/13950686/ochii-albastri-viseaza-retroComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.