Poezie
Cerul e verde
1 min lectură·
Mediu
la pieptul nucului bolnav
tresare luna din nărav
printre nimicuri și nimic;
iar eu mă fac din ce în ce
mai mic.
și nucile se fac dulceață
-un verde ce-mi provoacă greață-
cu gust de stele neaprinse,
de nori.
printre frunze, cerul
pare firav
-îmi plac întrebările fără răspuns,
dar una mă-nfioară grav-
printre toate culorile adăpostite
acolo-sus, există oare și
culoarea nucilor, a pielii mele,
poate chiar culoarea
sufletului meu?
se face noapte în curând,
și ceasurile-s amorțite,
iar nucul tușește:
cade o nucă
și cad încă trei,ca niște stele.
„există, sigur există”
șoptește el gângav.
001.644
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Alexandra Onofrei
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 97
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
Alexandra Onofrei. “Cerul e verde.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alexandra-onofrei/poezie/13898894/cerul-e-verdeComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.