Interludii matinale

azi dimineață m-am autoinvitat

- culmea pleonasmului –

la o porție de privit în oglindă

apucăturile avangardiste,

ideile latescente acajou,

impulsurile secrete

până curând.

mi-am spus:

- auzi, copile,

numărul tău de telefon

nu se potrivește cu fața ta,

perioada ta dodecafonică

a-ncetat odată cu trezirea

ciclului menstrual!

- ascultă,

primele versuri nu sună

niciodată simetric,

unde ți-e mintea?

să știi că viața nu-i așa ca tine,

nu ghicește posibilitățile

printre înghițituri

contra atonalității.

- ce naiba,

ai uitat să privești,

crezi că dacă nu mai stă în loc,

nu ai posibilitatea de-a trișa?

te-nșeli.

interpretul alege mereu,

clientul are mereu dreptate.

- ai dreptul să vorbești,

nimic din ce spui

nu poate fi folosit

împotriva a nimic.

singurele cuvinte valabile

sunt cele care rămân.

- fii atentă,

nu-mi place să fiu radicală,

dar am observat că de-o vreme

nu mai ești tu,

înainte erai acordabilă

din claviculă,

de unde începe toată muzica,

acum ești ca o violă gripată!

- oricum, las-o baltă, n-ai să înțelegi niciodată cum funcționează principiile unei vieți, așa cum o ai tu.