cum se termină

„știi e una dintre acele zile în care ți-ai fi dorit ca nimic să nu fi fost real să te trezești a dimineața și să îți dai seama că totul a fost doar un vis” de astăzi îngerii se vor juca în scările sinistre de bloc de care tu nici n-au auzit/ o să jefuiască copiii de acadele și de câteva minute din viața lor o să apară la tv/ vor da declarații despre cine știe ce suflete înecate în dorințe/ mame care și-au găsit alinarea într-un colț de bucătărie/ tineri care au găsit veșnicia/ știi tu chestii importante dacă stai să te gândești imaginile noastre să vor derula încet pe un perete zdrențuit un alb-negru italienesc și chipurile noastre închise într-o cușcă de sticlă/ am adunat aici toții anii în care ne-am jucat de-a tom și șoricelul/ sălciile pe care le-am rupt din avânt juvenil/ rochia mea de mireasă desenată pe-o bucată de carton/ știi desenam urât atunci acum nu mai contează/ nici măcar că paul ar zâmbi dac-ar auzi că i-am scris o poezie/ mai lasă un pic lumina stinsă și apoi aruncă toate aripile pe geam