Poezii

Unde mă duci tu moarte? Pe unde mă mai plimbi Doar dincolo de graniță Se văd doar mâl și spini. Am trecut azinoapte Prin casa ta morbidă Plină de oseminte Duhnind a morfină.

În fiorul ce ma arde, În eterna nemișcare Miros plăcerea ființei, Doar că din tristețe nu o simt. Concentrarea mea… Trece pe lângă mine, Calmul meu iubit… Nu mă mai primește. Nu mă

Îmi iubesc trupul, Când mă privesc în oglindă cu dezgust. Îmi iubesc imaginea, Când îmi privesc trupul cu dezgust. Îmi iubesc firea, Când știu că nu mă mai suport. Îmi iubes tăcerea, Când

Pierdută-n disperare, Pierdută-n tăcere, Pierdută-n singurătate, Meditez… După lungul drum al suferinței Singurătatea suportată m-a încercuit; După jocul hain al vânătoarei Corvoada mea de

Prin neguri vechi Prin cetini negre Cadavre ale iubirii stau ascunse Încerc să nu calc urma, Dâra de lumină Lăsată de sărutul tău Dar prin rămașițele rămase Prin carnea scursă de pe

Azi-noapte, în furtună am auzit Un glas strigându-mă necontenit Ce mă ademenea pe fereastră să privesc Jocul fulgerelor cel firesc, Dar același glas zguduitor Mă face acum să tresar ușor, Iar

Cum un suflet speriat caută alinarea Așa eu caut un rost Cum ceața acoperă marea Așa timpul estompează durerea, o transformă. Dar azi ceața fină îmi acoperă ochii, Și nu mă lasă să văd, să

Cum te simiți când știi, Că nimeni nu te va prinde din căderea ta? Cum te simți când știi, Că ai devenit invizibil și pentru umbra ta? Și mai presus de toate Cum te simți atunci când Șoaptele

Ieri, Viermii mi-au mușcat buzele... Azi, Fluturii nopții și șerpii mi-au sfâșiat trupul... Mâine, Moartea sufletului îmi va cuprinde ființa. Încă de la un fir sădit ca sufletul meu în